5 ani de tratamente de fertilitate fără rezultat

După nenumărate tratamente de fertilitate, Ioana a rămas însărcinată în mod natural şi în curând îşi va întâlni fetiţa. Este o întâlnire pe care o aşteaptă de aproape opt ani.

Opt ani în care ea şi soţul ei au sperat, au suferit, au cheltuit timp şi energie. Şi, bineînţeles, au cheltuit bani pentru că autorităţile române nu consideră infertilitatea o boală, deci tratamentele nu sunt decontate prtin asigurările sociale de sănătate. „Dacă eşti alocoolic sau dependent de droguri, există programe prin care eşti ajutat să te tratezi. Dacă ai neşansa de a fi hipofertil, sistemul nu te ajută cu nimic în lupta pentru a avea un copil”, spune Ioana.

În alte ţări europene, asigurarea de sănătate acoperă cel puţin o încercare de fertilizare in vitro. În România, cei care îşi doresc un copil al lor sunt nevoiţi să cheltuie mii de euro pentru a-l avea, deşi sunt plătitori de taxe, ca noi toţi, şi nici măcar nu au siguranţa că, la final, vor obţine sarcina mult visată.

Medici slab informaţi şi dezinteresaţi

Deşi erau destul de tineri când s-au căsătorit, Ioana şi soţul ei şi-au dorit imediat copii. „Nici nu am bănuit că am putea avea probleme, credeam că e cel mai simplu lucru din lume să concepem un bebe, doar li se întâmpla tuturor.”

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Curând, cei doi aveau să afle că unul din şase cupluri suferă de infertilitate, iar ei se numărau printre ghinionişti. După un an de încercări nereuşite şi-au dat seama că ceva este în neregulă şi Ioana a fost prima care a început controalele. La o ecografie a aflat că are uter retrovers (aplecat spre spate) şi medicul i-a dat de înţeles că va putea să rămână însărcinată, dar foarte greu. De fapt, astăzi se consideră că uterul retrovers nu afectează în niciun fel fertilitatea.

„Nici urmă să-mi pomenească de altceva, de monitorizarea ovulaţiei, inseminare, etc. Din cauza unor doctori slab informaţi şi neinteresaţi de evoluţia medicinei consider că am avut mult de pierdut.”, spune Ioana, care şi-a petrecut următorii doi ani concentrându-se pe cariera ei şi crezând că singurul motiv pentru care nu rămâne însărcinată este uterul ei retrovers.

Avea să descopere adevărata cauza a problemei, în 2005, când soţul ei a făcut o spermogramă, cu rezultate slabe. Urologul consultat, fără să ceară analize suplimentare, le-a oferit două soluţii: adopţie sau fertilizare in vitro.

„Nu mai povestesc ce stare de spirit ne-a indus… Mai ales soţul meu era distrus, a suportat foarte greu confruntarea cu infertilitatea”, povesteşte Ioana. Cum medicii nu au ajutat-o foarte mult, tânăra a căutat singură informaţii pe internet şi a aflat că există şi alte posibilităţi, de la tratamente naturiste până la inseminare artificială, procedură prin care spermatozoizii bărbatului sunt introduşi în uterul partenerei.

Tratamente fără succes

După cinci astfel de încercări nereuşite, medicii i-au sfătuit să apele la fertilizarea in vitro (FIV), o procedură mai complicată, care presupune combinarea ovulului cu spermatozoidul în laborator, apoi introducerea embrionului în uterul mamei. Ioana şi soţul ei au decis să meargă la o clinică din Ungaria.

„Cu câte speranţe plecam la drum şi cum ni s-au năruit toate! FIV-urile au fost nereuşite… Am trecut printr-o depresie foarte profundă, cu greu am reuşit să îmi revin, tot cu speranţa că vom mai reuşi să strângem bani şi să mai facem un FIV.”

După atâtea şi atâtea intervenţii nereuşite, soţul Ioanei a descoperit cauza problemelor sale. Suferea de varicocel, o dilatare anormală a vaselor de sânge la nivelul testicolului. Deşi această afecţiune este relativ comună şi provoacă infertilitate masculină, urologul consultat nu îi recomandase bărbatului analize specifice.

Soţul Ioanei s-a operat imediat şi la o nouă spermogramă rezultatele au fost mai bune. După încă o serie de tratamente naturiste, cei doi au decis să ia o pauză, în care să nu se mai gândească la infertilitate.

„Parca încetasem să mai trăim şi pentru noi, nu mai vedeam decât tratamente, proceduri… Am zis să încercăm o vreme să nu ne mai gândim la asta, şi-aşa nu mai aveam bani de un nou FIV şi până i-am fi strâns, măcar să ne mai simţim şi noi bine, să ne regăsim relaţia de cuplu, care din cauza atâtor eşecuri începuse să aibă de suferit.”

Ioana recunoaşte însă, că şi în această perioadă de pauză a tot sperat că se va întâmpla minunea, deşi nu i-a spus nimic soţului ei, ca să nu-l mai supere.

A doua liniuţă palidă pe un test de sarcină

Primul semn al speranţelor împlinite au fost nişte banale crampe menstruale. „În mod normal le-aş fi ignorat, mai ales că au disparut destul de rapid, dar citisem foarte mult şi ştiam că astfel de simptome pot apărea în momentul implantării embrionare.”

Cu această speranţă în suflet, Ioana şi-a cumpărat un test de sarcină şi nici nu a aşteptat să ajungă acasă ca să-l facă. „Am mers la serviciu şi, nemaiavând răbdare, l-am făcut în toaleta de la birou. Şi după ce apare linia de control… la puţin timp începe să se întrevadă încă o linie palidă, roz… Am zis că nu văd bine, dar era acolo, apăruse a doua liniuţă!” Imediat a plecat la un laborator, unde a cerut un test de sânge. Acesta nu a făcut decât să confirme ceea ce arăta, clar, şi testul de sarcină. În sfârşit, Ioana era însărcinată.

„Mi-am sunat soţul şi l-am chemat la mine la serviciu. Nici nu mai ştiu cum a fost, de atâta emoţie, i-am arătat testul şi i-am zis că da, sunt însărcinată şi în momentul acela am fost cei mai fericiţi! Eram în al nouălea cer, nu credeam că ni se întâmpla nouă, că după ani de aşteptări ne este dat să traim o astfel de bucurie!”

Acum Ioana este însărcinată în 37 de săptămâni, deci mai are un pic şi îşi va ţine în braţe fetiţa. „Încă mai am momente când totul mi se pare ireal! Pentru unele cupluri a obţine o sarcină este un drum lung, greu, pe care prea puţini îl cunosc şi îl înţeleg.”

„Infertilitatea este o boală”

Deşi nimic nu-i mai poate umbri fericirea, Ioana nu poate uita că, din cauza unor medici dezinteresaţi şi prost informaţi, ea şi soţul ei au pierdut timp, bani, energie şi au suferit ani de zile, în aşteptarea unei minuni.

„Sfătuiesc toate cuplurile care întâmpină probleme să se informeze cât pot de bine şi să nu se bazeze doar pe părerea unui medic, să cerceteze foarte bine cauzele infertilităţii lor”, spune Ioana care ştie foarte bine cât de „competenţi” sunt unii specialişti în infertilitate.

Din 2008, Ioana luptă împotriva infertilităţii şi în cadrul asociaţiei „S.O.S. Infertilitatea”, alături de alte aspirante la statultul de mămică. S-au cunoscut pe internet şi, împreună, au început o campanie menită să atragă atenţia că „Infertilitatea este o boală”.

Au trimis petiţii autorităţilor, au apărut în presă şi, cu timpul, crede Ioana, infertilitatea a încetat să mai fie un tabu pentru români. Oamenii sunt mai dispusi sa vorbeasca despre problema lor, iar asta se vede inclusiv pe forumul asociatiei. Ba, mai mult, Ministerul Sănătăţii a promis demararea unui program pilot prin care 250 de cupluri vor face FIV gratuit.

Totul datorită unei asociaţii care funcţioneaza cu buget minim, numai din contribuţiile personale ale membrilor. „Între timp, jumătate dintre femeile din nucleul fondator al asociaţiei sunt mame: sarcini naturale, FIV, adopţie” povesteşte, mândră, Ioana.

Totuşi, asociaţia „S.O.S. Infertilitatea” îşi continuă lupta pentru că sunt alte mii de familii care, fară ajutor, nu pot cunoaşte bucuria de a avea un copil. „Suferă neştiuţi şi ignoraţi, fără cel mai mic sprijin din partea sistemului, deşi sunt plătitori de asigurări de sănătate.”

Foto: arhiva personală 

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News