Andreea în preajma primei aniversări a Violetei

Chiar dacă nu o mai vedem foarte des pe micul ecran, Andreea Marin e la fel de activă. Îşi dedică energia şi calităţile proiectelor sale caritabile, îmbinând admirabil munca şi timpul petrecut în familie. Mai mult, ea va avea parte şi de o zi specială, în care va marca împlinirea a 34 de ani şi primul anişor al micuţei Violeta.
1. Toată lumea ştie că te-ai implicat în proiecte caritabile – cum se desfăşoară, mai precis, activitatea ta, în cadrul cărei fundaţii lucrezi?
Chiar dacă nu o mai vedem foarte des pe micul ecran, Andreea Marin e la fel de activă. Îşi dedică energia şi calităţile proiectelor sale caritabile, îmbinând admirabil munca şi timpul petrecut în familie. Mai mult, ea va avea parte şi de o zi specială, în care va marca împlinirea a 34 de ani şi primul anişor al micuţei Violeta.
1. Toată lumea ştie că te-ai implicat în proiecte caritabile – cum se desfăşoară, mai precis, activitatea ta, în cadrul cărei fundaţii lucrezi?
Timp de un deceniu am lucrat prin fundaţii diferite sau organizaţii non-guvernamentale şi poate pentru că ritmul de muncă era atât de alert, n-am avut răgazul să cântăresc bine lucrurile şi să-mi concentrez atenţia spre eficientizarea muncii pe direcţia umanitară, zi de zi veneau către mine cazuri grave, impresionante, din ce în ce mai multe şi volumul de muncă ajunsese să fie atât de mare pentru că, de fapt, puneam pe planul doi planificarea, organizarea unui sistem de lucru care să-mi uşureze demersul.
Cred că pauza de 3 luni de după naştere mi-a adus liniştea, calmul şi echilibrul astfel încât să mă distanţez puţin de roata care se învârtea fără oprire, să văd limpede ce poate fi făcut mai bine şi aşa am ajuns la concluzia că înfiinţând propria fundaţie, pot coordona mai bine lucrurile.
Aşa a apărut la începutul acestui an Fundaţia „Preţuieşte Viaţa”. Numele „Preţuieşte Viaţa” este un concept pe care l-am creat cu ani în urmă, unul cu o semnificaţie specială pentru sufletul meu, sub umbrela căruia am iniţiat şi am dus de la A la Z campanii pentru cazuri individuale, naţionale sau care au depăşit graniţele ţării (cum a fost, de exemplu, „Zâmbet pentru Asia”, făcută alături de UNICEF pentru victimele de după tsunami).
Eu nu am o şcoală care să mă fi învăţat cum să fac lucrurile pe tărâm umanitar, dar destinele a mii de oameni s-au intersectat cu propriul destin, oameni de toate felurile, din toate păturile sociale, cu studii puţine sau erudiţi, tineri sau vârstnici, aflaţi în plină forţă sau la polul opus, având conştiinţa că trăiesc ultimele zile de viaţă.
Această şcoală a vieţii pe care mi-a facilitat-o munca mea în televiziune a fost o experienţă preţioasă pentru mine, pe care n-o poţi găsi altfel, niciun dascăl nu te poate învăţa toate aceste lucruri pe care eu le-am aflat nemijlocit, lovindu-mă de situaţii extreme.
Acum folosesc tot ceea ce am învăţat în sprijinul celor din jurul meu, pentru că astăzi ştiu clar că vocaţia mea este să ajut, atât cât îmi stă în putere, lumea în care trăiesc să facă un pas înainte.
2. Ce ne poţi spune despre recenta vizită în Africa Centrală? Ce ai făcut, exact, acolo?
Africa mi-a intrat în suflet de ani de zile, din 2001 mai precis, de când am făcut documentarul în Kenya şi Tanzania şi am urcat pe Acoperişul Africii, Kilimanjaro. A fost o experienţă pentru o viaţă şi am legat prietenii cu oameni ai locului care nu mă lasă să uit, e o lecţie pe care am învăţat-o în acel colţ de lume şi pentru care voi fi recunoscătoare mereu.
M-am întors de atunci de câteva ori pe Continentul Negru, fie pentru a face un documentar, fie în misiune pentru UNICEF iar acum pentru o premieră mondială: cea mai mare campanie la nivel internaţional din care sunt şi eu un crâmpei, o mişcare în care mamele din ţările civilizate ale lumii îşi dau mâna pentru a face un lucru mare: eradicarea unei boli crunte, tetanosul, care ucide, după zile de suferinţă cumplită, zeci de mii de mame şi copii anual în 47 de ţări ale lumii, doar pentru că nu au parte de un simplu vaccin care costă 7 cenţi, nu mai mult.
Practic, până în 2012, se vor aduna peste 200 de milioane de vaccinuri care pot şterge de pe faţa pământului acest flagel. Atunci când un părinte cumpără un pachet de scutece sau serveţele umede cu sigla UNICEF, la acelaşi preţ ca şi înainte, nimic adăugat, face implicit şi o donaţie, pentru că un pachet cumpărat e echivalent cu donaţia unui vaccin.
M-am aflat timp de o săptămână în Africa Centrală, alături de ambasadori UNICEF din alte ţări europene, am fost în locuri unde pentru prima dată mame ca noi aflau ce înseamnă un vaccin ce poate salva viaţa copilului lor, pentru prima dată aveau şansa să afle ce înseamnă contracepţie şi m-am întors acasă cu un documentar şi un interviu realizat cu actriţa Salma Hayek, imaginea campaniei la nivel mondial, menite să le arate românilor că merită să te gândeşti şi la alţii aşa cum şi alţii s-au gândit la noi când am avut nevoie de sprijin.
Eu cred că oamenii pot face minuni pe pământ! Şi nu e puţin lucru să simţi că poţi fi parte dintr-o mişcare amplă umanitară care va însemna, de fapt, o pagină în istoria, în evoluţia omenirii.
Deşi Africa Centrală este, în mare parte, un tărâm arid, cu o sărăcie extremă, unde fiecare zi înseamnă o luptă crâncenă pentru supravieţuire, partea pozitivă care pe mine m-a convins că merită să pun suflet este următoarea: copiii lor nu sunt cu nimic mai prejos decât ai noştri, dimpotrivă, sunt inteligenţi, au potenţial, ştiu să aprecieze ajutorul şi să-ţi ofere prietenia lor.
3. Ce ai realizat sau vei realiza, concret, pentru copiii ce suferă de autism şi familiile lor?
Am făcut primul pas chiar săptămâna trecută: am fost la Preşedintele Camerei Deputaţilor, Bogdan Olteanu, împreună cu Lucian Mândruţă, cu Andrei, un copil autist care a făcut mari progrese pentru că este îngrijit aşa cum se cuvine – aşadar exemplul lui arată că se poate – cu tutorele său care îl are în grijă şi cu ziaristele de la „Jurnalul Naţional”, care au făcut o investigaţie complexă pe această temă.
Împreună am înmânat o scrisoare deschisă, care va ajunge şi la Preşedintele României, Primul-Ministru, Ministrul Muncii şi care aduce clar în atenţia autorităţilor situaţia celor 30.000 de copii autişti din România şi a familiilor lor, care trăiesc o dramă în prezent.
4. Cum se desfăşoară o zi normală din viaţa ta? Ştiu că eşti foarte ocupată, îţi mai rămâne timp şi pentru familie?
Nu-mi rămâne timp pentru familie, ci invers, pun familia pe primul plan şi îmi organizez timpul dedicat muncii mele în funcţie de aceasta. Lucrez mult în biroul de acasă pentru a fi cât mai mult timp aproape de fetiţa mea.
5. Ce poţi să ne spui despre activitatea în televiziune? Vei mai realiza emisiuni la vreun canal TV românesc?
Simt că vocaţia mea este să ajut, să comunic, să port un mesaj care să facă lumea în care trăim puţin mai bună, nu să apar neapărat la televizor. Nu mai este acesta visul meu, am depăşit această etapă cu ani în urmă, când eram la primii paşi.
Fiind deja un vis împlinit, privesc spre alt orizont. Nu am renunţat definitiv la televiziune, sunt proiecte punctuale de amploare în care ea ajută pentru ca informaţia să ajungă în cât mai multe case, aşa cum au fost anul acesta, de pildă, Gala UNICEF, Campania „România prinde rădăcini” sau Campania Pampers-UNICEF.
Dar cum întotdeauna i-am surprins în mod plăcut pe cei care au crezut în mine şi pe care nu i-am dezamăgit, nu exclud nici alte posibilităţi legate de viitorul meu profesional, este posibil să consider una dintre propunerile care vin către mine drept o provocare şi să-i dau curs, chiar dacă nu s-a întâmplat până acum. Trebuie să recunosc faptul că, după ce am făcut mai bine de 10 ani programe de top, nu sunt dornică să fac orice doar ca să apar la televizor, am un standard şi mi-am câştigat libertatea de a alege să fac şi alte lucruri la care mă pricep destul de bine.
Am făcut o alegere pentru sufletul meu, după 15 ani de efort susţinut în televiziune: ceva ce nu mai trăisem niciodată, o bucurie minunată care nu trebuia trăită printre picături – aceea de a fi soţie şi mamă – mi-a schimbat priorităţile. Am ales 3 luni de pauză totală, apoi pentru că sunt o fire energică am recuperat şi m-am implicat în proiecte mari, fie umanitare prin fundaţia mea, Preţuieşte Viaţa, fie ca director editorial al revistei „Business Woman” sau coordonatorul blog-ului meu personal, iar unele au fost legate şi de televiziune, dar punctuale (campanii, interviuri sau documentare realizate peste hotare), dar am păstrat un echilibru care m-a făcut pur şi simplu fericită între familie şi partea profesională.
6. E adevărat că ai avut negocieri cu Realitatea TV şi nu v-aţi înţeles din cauza detaliilor financiare?
Nu, nu e adevărat, dimpotrivă. Şi de alfel, generic vorbind, aspectul financiar nu este singurul pe care îl iei în calcul atunci când cântăreşti o ofertă. Eu am hotărât clar că anul acesta, cel puţin, voi face doar evenimente punctuale de anvergură în televiziune, pentru că cealalată variantă înseamnă o muncă ce te ţine foarte mult departe de casă şi, implicit, să-ţi petreci foarte puţin timp alături de copilul tău, şi nu e o opţiune pentru mine în acest moment.
7. Vei realiza sau prezenta emisiunea de Revelion la TVR 1?
Nu. Dar pentru că am citit destule speculaţii care îl implicau pe regizorul Valeriu Lazarov, omul care mi-a fost mentor şi este un profesionist pe care îl respect în mod deosebit, precizez clar că oricând este o plăcere să lucrez împreună cu el pe un proiect care poate fi o provocare pentru mine.
8. În curând va fi prima aniversare a micuţei Violeta. Aţi pregătit ceva special pentru această ocazie? Unde veţi petrece Crăciunul şi Anul Nou?
Da, am pregătit sărbătorile de iarnă şi o aniversare specială pentru mine şi Violeta în acelaşi timp, pentru că zilele de naştere sunt foarte apropiate. Doar că n-aş vrea să vă supăraţi că nu intru în detalii, încerc să ţin viaţa noastră de familie pentru noi şi pentru cei dragi nouă, intimitatea noastră a ajuns să fie, vrând-nevrând, un tărâm din ce în ce mai limitat şi de aceea, fără să suferim de „secretomanie”, şi eu şi soţul meu simţim că trebuie să păstrăm doar pentru noi anumite momente care nu au nicio legătură cu viaţa noastră profesională.
Uitaţi-vă în jur şi veţi vedea ce se întâmplă în familiile care se expun în exces şi trageţi dumneavoastră concluziile. Noi ne dorim să rămânem uniţi şi să trăim momente frumoase până la adânci bătrâneţe, poate că în lumea destramată şi plină de tentaţii de azi e un vis greu de atins, dar noi avem motive să credem că e posibil. Şi ţinem la visul nostru.
9. Îti mai doreşti şi alţi copii?
Sigur că da.
10. Când va apărea cartea la care lucrezi? Poţi să ne spui cum se va numi?
Încă lucrez la ea, nu vreau să mă grăbesc şi să fac un lucru doar ca să fie facut. E un proiect special, fără pretenţia că aş fi vreun scriitor în devenire, fără ifose de mare vedetă care pretinde că poate orice, inclusiv să dea lecţţi în zona editorială, ci fac această carte cu drag, o tratez cinstit, cu sufletul şi experienţa mea şi a unor oameni dragi mie va fi o carte pe care să o simţi prietena de pe noptiera ta, utilă şi cu o grafică menită să-ţi bucure ochiul.
Dar mai bine lăsăm chiar volumul să vorbească cititorilor la momentul potrivit, adică la primăvară. Profitul va fi donat pentru o cauză umanitară dedicată femeilor din România, pentru că în principal lor le este destinată cartea, femeilor şi mamelor care merită un dar pentru spiritul lor – o carte care să le ajute să-şi cunoască drepturile şi posibilităţile de a se înălţa spre o viaţă mai bună – care-şi doresc să fie informate, educate, îngrijite, sănătoase, frumoase, să-şi respecte dorinţele proprii, nu doar să se aşeze pe ultimul loc în familie, să-şi preţuiască viaţa aşa cum merită.
Un amănunt-surpriză: am decis să dedic câteva pagini speciale mesajelor de pe blog care m-au marcat în mod deosebit.
Cristiana Constantinescu
Foto: Marius Bărăgan
Vestimentaţie: Gucci, DADA, Sinequanone, Mario, Koton. Accesorii: Musette, Christian Lacroix din magazinul Enzo Bertini, Christian Dior, Michael Kors, Dolce&Gabbana din magazinul Lasardo.

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News