:contrast(8):quality(75)/https://static.unica.ro/wp-content/uploads/2009/04/Am_facut_cea_mai_buna_alegere.jpg)
Povestea mea incepe cu 6 ani in urma. Casnicia mea mergea tot mai prost si luasem hotararea sa ma despart de sotul meu. Luasem legatura cu un avocat si trebuia sa ne intalnim sa ii dau actele …
… necesare pentru demararea procedurilor de divort. De cateva zile incepusem sa ma simt cam rau, ma gandeam eu ca e simdromul premenstrual. Dar menstruatia intarzia…. am cumparat un test de sarcina si…. surpriza!…. eram gravida. Era ultimul lucru care-mi lipsea in acel moment… Binenteles ca am luat hotararea sa fac avort… dar in seara in care trebuia sa merg la cabinetul la care cu cativa ani in urma mai facusem un chiuretaj, am aflat cu stupoare ca acesta se mutase…
Era destul de tarziu… deci nu mai aveam timp sa mai caut un altul. Ma gandeam ca o sa merg a doua zi sa fac asta. Am trecut pe la avocat, i-am lasat actele care mi-i le ceruse si am mers acasa… Sotul meu nu stia nimic… nici de divort si nici de sarcina… in acea noapte nu am facut decat sa plang si sa ma gandesc ce sa fac. Dimineata i-am dat sotului meu cele doua vesti. A inceput sa planga si el si mi-a cerut timp… sa discutam. Am plecat amandoi la serviciu, dar pe drum am luat hotararea sa pastrez copilul si… sa-mi pastrez si sotul.
Am avut o sarcina usoara, fara greturi, fara varsaturi. Medicul mi-a zis ca de fapt copilul era un pic mai mare, cu o luna fata de cat banuiam eu. Cand s-a apropiat vremea sa nasc, medicul m-a programat sa-mi declanseze nasterea, intr-o zi in care el era de garda in spital. Am nascut un baietel de 2,400 kg si 48 cm, apgar 9 pentru ca era… PREMATUR. Neonatologul mi-a zis ca cel putin 3 saptamani de zile el ar mai fi stat pana sa se nasca. A stat la incubator cateva zile pentru ca plamanii lui nu erau suficient de dezvoltati. Ma simteam vinovata pentru starea lui si am facut o usoara depresie…
Cand l-am luat in brate pentru prima data, am crezut ca visez. Plangeam de fericire…. Era copilul meu, pentru mine cel mai frumos din aceasta lume. Pentru ca atunci cand el a stat la incubator eu incercam sa-mi mulg laptele ca sa il dau cu siringa…sanii mei erau tumefiati. In dimineata in care trebuia sa plecam acasa, cand l-au cantarit, el scazuze foarte mult in greutate pentru ca nu reusea sa se hraneasca suficient.. Avea 2 kg si nu mai vroia medicul sa ne lase sa plecam. Eram constienta ca acasa mi-ar fi fost mai bine si l-am luat pe semnatura. Problema a fost a doua zi, cand incercand sa-i dau sa manance mi-am dat seama ca din sanii mei nu mai curgea pic de lapte. Am sunat medicul care, dupa ce m-a mustruluit, mi-a recomandat laptele praf. In acea zi m-a sunat o prietena care aflase de la sotul meu ce se intampla si mi-a zis sa-mi fac masaj cu apa calda pe piept si sa mananc sanatos.
Am facut asta si laptele a inceput sa curga iar. A trebuit sa imi ajut baiatul sa invete sa suga, pentru ca el nu supsese nici dupa 10 zile de la nastere. Dar a invatat repede, chiar a recuperat foarte bine tot ce pierduse in zilele acelea grele…. pentru amandoi. Acum am un baiat de 5 ani, care e sufletul meu. Imi creste inima atunci cand il aud ca-mi spune ca sunt cea mai buna mami din lume. M-ar placea sa-i ofer tot ce-si doreste, dar el intelege ca nu le poate avea pe toate. Mi-a dat Dumnezeu un copil tare bun, si pentru asta ii multumesc in fecare zi. Privindu-l, imi dau seama ca atunci… demult…. am facut cea mai buna alegere.
Urmărește-ne pe :contrast(8):quality(75)/https://pasalau1.dev.unica.ro/wp-content/plugins/rro-feed/no-picture.jpg)
;'%3E%3C/svg%3E)
