Monica Bârlădeanu să ne spună cum ar arăta, din perspectiva ei, un model de educație sexuală eficient și armonios pentru copii și adolescenți și ce părere are despre introducerea educației sexuale ca materie obligatorie în școli.
Cine crezi că ar trebui să le facă educație sexuală copiilor și adolescenților?
Monica Bârlădeanu: Îmi pare bine că ai spus copiilor și adolescenților, pentru că eu cred că problema educației sexuale ar trebui tratată diferit, în sensul că, dacă vorbim despre copii, cred că primele întrebări apar destul de devreme în zilele noastre. Asta și pentru că am citit acum un studiu recent care spune că IQ-urile noilor generații au crescut cu 20 de puncte față de cele din 1950. Așa se explică de ce părinții se uită la propriul lor copil și spun <Mamă, ăsta e mult mai deștept, știe mult mai multe, înțelege mult mai multe decât înțelegeam eu la vârsta lui>.
Asta înseamnă că au multe întrebări și foarte devreme, și mi se pare că primele răspunsuri ar trebui să vină de la părinți. Dar cred că întrebările se referă mai mult la ce se întâmplă cu corpul meu, nu cred că sunt niște întrebări foarte avansate. Bineînțeles este și faimoasa întrebare <De unde vin bebelușii>. Însă, apoi, în momentul în care copilul devine adolescent, evident el se dezvoltă și emoțional și începe să simtă și o ușoară jenă a dialogului cu părinții, o formă de inadecvare, dacă e să vorbim despre sexualitate. Aici cred că ar trebui să aibă părinții inițiativa și cred că cel mai important lucru este să înțelegem că, dacă vorbim despre educație sexuală, nu vorbim doar de partea, să zicem, de logistică, vorbim și de o componentă emoțională și asta cred că ar trebui să fie adresată într-un dialog cu părinții.
Ce părere ai despre inițiativele din ultimii ani pentru introducerea educației sexuale ca materie obligatorie în școlile din România?
Monica Bârlădeanu: E foarte important că primele răspunsuri ar trebui să vină de la părinți, în momentul în care copilul devine conștient că părțile intime joacă un rol activ dintr-odată, că se întâmplă ceva cu corpul lui. Mai târziu cred că, în momentul în care, de la 12-13 ani încep să aibă curiozități și întrebări mult mai complexe acelea ar trebui adresate sau ar trebui să-și găsească răspunsul în școli.
Eu am aflat prima dată cum se fac copiii de la verișoara mea, care era mult mai mare, eu eram în clasa a cincea, am avut această curiozitate și felul în care mi-a povestit ea despre asta, din ce a înțeles și ea, probabil, de la cineva sau din ce a citit sau de la alți copii mi s-a părut absolut traumatizant. Și asta a fost percepția mea foarte multă vreme în timpul adolescenței, de-asta mi-am început viața sexuală destul de târziu. Și apoi am luptat destul de mult cu mine să șterg din minte imaginea aia că o viață sexuală sau că sexualitatea este de fapt un act traumatizant pentru o femeie.
Mi se pare foarte important, foarte important pentru a preveni niște greșeli care, părinții cred că știu sigur, le reconfigurează, practic, întreaga viață. Știu că am auzit în ultima vreme tot felul de comentarii, contestații împotriva introducerii educației sexuale în școli și ele se referă la faptul că răpește copilului inocența. Ei bine, eu aș spune în felul următor, că inocența copilului a fost răpită în momentul în care colega mea din clasa a XII-a a rămas însărcinată. Acolo și-a pierdut inocența.
Citește și:
Video exclusiv: Alexandra Ungureanu susține educația sexuală în școli
Video Exclusiv: Vladimir Drăghia susține educația sexuală în școli
Cum se face educație sexuală pe segmente diferite de vârstă. Interviu cu un psihoterapeut
Urmărește-ne pe :contrast(8):quality(75)/https://pasalau1.dev.unica.ro/wp-content/plugins/rro-feed/no-picture.jpg)
;'%3E%3C/svg%3E)
