Este bine sau nu să lăsăm copiii să facă ce vor? Ce spune Supernanny Beatrice Busuioc / Exclusiv

Beatrice Busuioc, noua Supernanny de la Prima TV, are o dragoste imensă pentru copii, dar și o pasiune mare pentru psihologie.

Am aflat despre ea că are un Master la Universitatea UC Santa Barbara, California, cu specializarea Applied Behavior Analysis și ne-a dezvăluit, într-un interviu exclusiv pentru UNICA.RO, ce e bine să faci sau nu în creșterea și educarea copilului tău și cum poți construi o relație sănătoasă cu el.

Beatrice Busuioc ne spune cum pot fi evitate conflictele și sabotajul care apar în relația părinți-bunici, cum ar trebui să fie gestionată sănătos colaborarea dintre doi părinți divorțați, dar vorbește și despre diferențele dintre generația cu cheia de gât și generația Z.

Beatrice Busuioc: „Participarea la emisiunea Supernanny reprezintă pentru mine o provocare”

Beatrice, ești noua Supernanny din celebra emisiune de la PRIMA TV. Ce reprezintă pentru tine acest lucru?

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Participarea la emisiunea Supernanny reprezintă pentru mine o provocare. Chiar dacă am ‘’frâiele‘’ în mâini datorită experienței și practicii de zi cu zi, atunci când lucrezi cu copiii, niciodată nu îți poți face un plan pe care să îl respecți 100%.

Ce mă determină să spun asta? Copiii sunt imprevizibili, nu știi ce te așteaptă atunci când lucrezi cu ei: poate în ziua respectivă nu s-au odihnit bine, poate nu s-au alimentat bine, poate cineva i-a suparat, și atunci când starea copilului este alterată se schimbă datele problemei.

Focusul întotdeauna trebuie să fie pe NEVOIA din spatele comportamentului. Proiectul Supernanny m-a ajutat să ies în față. Si să le arăt oamenilor care nu mă cunosc dragostea mea pentru copii, pasiunea mea pentru psihologie și dorința mea de a produce o schimbare în viața oamenilor, acolo unde mi se permite, desigur.

„Putem construi modalități sănătoase de îndrumare a copilului către cea mai bună variantă a sa”

Din 21 ianuarie, te putem vedea în fiecare sâmbătă, la PRIMA TV. Povestește-ne ce vor putea afla telespectatorii urmărindu-te “în acțiune”.

Telespectatorii vor putea observa cum fac eu intervenția pe caz ca mai apoi să o pot transfera către părinte. De asemenea, emisiunea vine cu multe surprize: și la propriu și la figurat.

Am pregătit o cutie magică care conține multe unelte cu care putem construi modalități sănătoase de îndrumare a copilului către cea mai bună variantă a sa.

Beatrice, ai un Master la Universitatea UC Santa Barbara, California, cu specializarea Applied Behavior Analysis. Explică-ne cum ar ajuta acest know-how o persoană, un cuplu și relația părinți – copii.

În primul rând, Analiza Aplicată a Comportamentului uman reprezintă o știință care conturează ABC-ul comportamental: A (Antecedent)- B (Behavior)- C (Consequence). Fiecare dintre noi funcționăm în orice acțiune întreprindem, după ABC-ul comportamental.

Beatrice Busuioc – Supernanny: „Putem să prevenim multe situații și să intervenim într-un mod cât mai sănătos”

Îți dau un exemplu: ”Mi-e foame!” Senzația de foame reprezintă antecendentul (factorul declanșator al comportamentului). Drept urmare aleg să merg către frigider și să iau ceva de mâncare (a merge către frigider, a lua mâncarea și a mânca reprezintă comportamentul). Am mâncat, mă simt sătul (a-mi satisfice nevoia de a mânca reprezintă consecința comportamentului).

Dacă devenim conștienti de acest ABC comportamental, putem să prevenim multe situații și să intervenim într-un mod cât mai sănătos. Dacă sunt conștientă de faptul că orice comportament, fie că este al meu sau al copilului, are în spate un antecedent (o nevoie nesatisfăcută), știu cum să previn și să intervin atunci când mă voi confrunta cu o situație dificilă.

Mulți părinti, chiar și cei tineri, urmează în educația copiilor niște pattern-uri. Multe modele educative fie sunt moștenite, fie luate de pe ‘Doctor Google’ sau din sfaturile apropiaților. Care sunt cele mai periculoase pattern-uri, deci cele mai frecvente, dar nocive, greșeli?

În primul rând, cred că cele mai dureroase situații în creșterea unui copil sunt acelea în care părinții fie urmează cu strictețe aceleași pattern-uri pe care le-au folosit părinții lor cu ei (adică se identifică cu părinții lor), fie fac opusul a ceea ce au făcut părinții lor cu ei (se contraidentifică).

Ce spune Beatrice Busuioc – Supernanny de la Prima Tv despre cursurile destinate părinților

Știi de ce este dureros? Pentru că nu este vorba despre copilul lor, ci despre ei (despre copilul lor interior care se simte fie rănit, fie neîndreptățit). Le sugerez părinților să își noteze mare pe o coală de hârtie și să o lipească undeva, la vedere, pentru a-și aminti de fiecare dată ceea ce voi spune acum: ”Copilul tău nu va fi ca tine, părintele! Copilul tău nu va trece prin aceleași experiențe prin care ai trecut tu, în calitate de copil.

De aceea, tu, în calitate de părinte, este important să te raportezi la copilul tău ca la o ființă pe care îți dorești să o îndrumi cu dragoste, fermitate și căldură să devină cea mai bună varianta a sa”.

Cât despre “Google” și alte cursuri, cărți care îi învață pe părinți tehnici minune, vă pot spune doar atât: orice tehnică/modalitate de intervenție dovedită științific are un anumit procentaj de reușită: ”S-a dovedit faptul că tehnica X are aplicabilitate în proporție de 70% în rândul copiilor”. Ce ne spune acest lucru?

CĂ NU VA FUNCȚIONA LA TOȚI COPIII! De aceea, îi îndrum pe părinți să își culeagă informațiile cu grijă și să le aplice în funcție de cazuistica familiei lor. În același timp, să nu se bazeze exclusiv în creșterea și dezvoltarea copilului lor pe cărți, ci să apeleze la ajutorul unui specialist ori de câte ori simt nevoia.

Specialistul îți face un plan de intervenție personalizat pe nevoia ta, cursurile sunt generale, pentru toți părinții.

Este sau nu bine să lăsăm copiii să facă ce vor? Ce spune Supernanny Beatrice Busuioc

Se tot vorbește despre o anumită abordare în creșterea copiilor, respectiv: îl las să facă ce vrea, nu îi spun “Nu”, îi dau voie să experimenteze. Este o abordare corectă?

Foarte bună întrebarea ta. Cred că este important în tot ceea ce vine către noi, fie că este vorba despre cursuri, cărți, specialiști, experți să cautam un echilibru. Ce vreau să spun prin asta? Suntem în era informației: ”prietenul” Google este la un click distanță. De asemenea, există o mulțime de ‘soluții-minune’ care îi păcălesc pe părinți, garantându-le succesul în relația cu copilul.

Este foarte important ca părinții să știe cum să filtreze informația care să aibă aplicabilitate pe cazul copilului lor. Si să apeleze la ajutorul unui specialist care îi poate ghida în procesul de dezvoltare al copilului lor și nu numai.

Beatrice Busuioc, câțiva pași importanți atunci când apare în minte dorința de a avea un copil

Am trecut brusc de la un stil de parenting autoritar, în care copilul nu avea dreptul la replică, generația lui ‘eu te-am făcut, eu te omor’, la stilul de parenting fără autoritate, în care părintele este prietenul copilului, neavând limite. Niciuna, nici alta nu ne ajută să le oferim copiilor un ghidaj sănătos. Întotdeauna e necesar să găsim un echilibru. Ceea ce vă îndrum este să urmați câțiva pași importanți atunci când apare în minte dorința de a avea un copil:

1. Să vă asigurați că este dorința voastră aceea de a avea un copil, nu dorința familiei, presiunea societății.

2. Să vă documentați, în ceea ce privește dezvoltarea bebelușului, din cărți de specialitate și să apelați la ajutorul unui specialist în perioada sarcinii și nu numai.

3. Atunci când apare bebelușul în viața voastră, să nu vă încăpățânați și să căutați ajutor din exterior (părinți, specialiști, etc).

Beatrice Busuioc, Supernanny: „Și mama, și tatăl sunt extrem de importanți pentru dezvoltarea copilului lor”

VEZI  GALERIA  FOTO(1 / 2)

Rata divorțurilor crește și la noi în țară. Aici avem două paliere: relația cu tatăl care devine mai puțin prezent sau dispariția lui aproape totală din educația copilului. Care sunt riscurile și de ce, chiar și după divorț, ambii părinți trebuie să fie prezenți în creșterea copilului?

Alfred Tomatis spune foarte frumos: ”Mama este solul care primește și hrănește copilul, dar tatăl este soarele care îl face pe copil să înflorească.”

Și mama, și tatăl sunt extrem de importanți pentru dezvoltarea copilului lor. Rolul mamei este unul evident, legătura cu ea reprezintă relația primară, cea care se formează prin cordonul ombilical și cea la care copilul se va raporta permanent.

Mereu spun: Mama reprezintă afecțiunea, mâna întinsă atunci când simți că te prăbușești, aripa care îți lipsește ca să înveți să îți iei zborul. Tatăl reprezintă stâlpul pe care copilul se va putea baza și modelul de protecție. Joaca fizică cu tatăl îi demonstrează copilului faptul că tatăl îl va putea prinde înainte ca acesta să „cadă”.

Este important ca după divorț ambii părinți să fie prezenți în creșterea copilului, pentru că separarea se produce între doi adulți (mama și tata), nicidecum între părinți și copil. Copilul are nevoie să înțeleagă că, în ciuda separării părinților, aceștia îl vor iubi la fel de mult și că vor fi acolo pentru el necondiționat.

Ce se întâmplă cu copiii, atunci când părinții se separă?

Atât mama, cât și tatăl sunt cruciali în dezvoltarea copilului oferindu-i acestuia iubire, susținere, înțelegere, sprijinindu-l în a-și defini sistemul de valori morale. Fiindu-i alături necondiționat,  încurajându-l și transmițându-i faptul că în această viață există 2 persoane care vor fi cei mai mari susținători ai lui.

De asemenea, contează enorm ca părinții să îi explice copilului faptul că s-au separat, fără detalii. La ce fac referire? De regulă, mulți părinți, după ce se separă de partener (aici vorbesc despre acel părinte care a fost mai puțin de acord sau nu a fost de acord cu separarea) aleg să împovăreze copilul cu suferința lor.

Acest lucru are un mare impact asupra copilului, pentru că îl transformă din copil în salvator și confesor pentru părinte. Ca viitor adult, aceste experiențe îl vom impacta, iar copilul va ajunge să fie “coșul de gunoi” al celor din jur.

„A rămâne într-o relație de ‘dragul copiilor’ reprezintă un compromis care nu aduce nimic bun în viața copilului”

Există o ‘scuză’ folosită des: ‘Nu ne mai înțelegem, dar stăm de dragul copilului/copiilor’. Este corect să rămâi într-o astfel de relație? Impactează ea copilul?

‘Părinți fericiți = copii fericiți’. Acesta este unul dintre motto-urile mele. A rămâne într-o relație de ‘dragul copiilor’ reprezintă un compromis care nu aduce nimic bun în viața copilului într-un viitor apropiat. Din contră, va primi un model din care va înțelege: fie că într-o relație trebuie să ‘închizi ochii’, fie că o relație înseamnă lipsă de respect, comunicare, violență, etc.

Un copil se va dezvolta sănătos în momentul în care părinții aleg să fie fericiti separat, atât timp cât nu se vor ‘despărți’ și de copil.

Ce greșeli nu trebuie făcute încă de la început în educația unui copil?

Nu există o rețetă magică pentru a crește copii. Ce pot să îi îndrum eu pe părinți încă de la începutul de drum este să se bucure de călătorie nu să aștepte să ajungă la final. Asta înseamnă ca părinții să înțeleagă că prima dezvoltare de care are parte copilul este dezvoltarea emoțională: ”mama îmi zâmbește, îi zâmbesc și eu”.

Beatrice Busuioc – Supernanny, despre generația cu cheia la gât vs. generația Z

A doua dezvoltare de care are parte copilul este dezvoltarea motorie: copilul începe să facă primii pași prin viață. Aceste două dezvoltări duc către dezvoltarea rațiunii. Copilul care are o fundație destabilizată va fi un adult căruia îi va fi dificil să-și gestioneze emoțiile.

De aceea, îi îndrum pe părinți să fie atenți la nevoile emoționale ale copiilor: timp, disponibilitate, conectare, joacă, etc. De regulă, părinții se focusează pe nevoile de bază ale copiilor: hrană, apă, adăpost, înscrierea la diverse cursuri, școală, etc., pierzând din vedere nevoile reale ale copiilor.

Aici apare conflictul între generații: generația cu cheia la gât (focus pe dezvoltarea autonomiei și independenței) vs. generația Z (focus pe dezvoltarea emoțională).

„Conflictele, sabotajul apar atunci când relația părinți-bunici este disfuncțională”

Cum putem să punem limite atunci când suntem ajutați de bunici și observăm că ce construim, ca părinți, din răsfăț sau cutume vechi, bunicii tind să strice?

Limitele în acest tip de situații se stabilesc între părinți și bunici. De regulă, acolo unde bunicii sabotează limitele stabilite de către părinți, aceia sunt bunicii care: fie nu îi cred capabili pe părinți să își crească copilul (”Știu eu mai bine”), fie dintr-o iubire nemărginită nu își doresc să își supere nepotul neconștientizând cât rau pot face.

În astfel de situații, părinții ar trebui să se oprească o clipă și să discute cu bunicii explicându-le clar cum se simt atunci când sunt sabotați și să își comunice fiecare nevoile. De foarte multe ori, când vorbim de familia extinsă, toată lumea își concentrează atenția asupra copilului/copiilor fără să se asculte unii pe alții. Conflictele, sabotajul apar atunci când relația părinți-bunici este disfuncțională (sunt anumite lucruri nespuse sau nerezolvate).

De aceea, pentru o relație sănătoasă bunici-părinți-copii, recomand să se înceapă cu a se crea o relație funcțională între bunici și părinți.

Beatrice Busuioc, Supernanny: „A fi afiliat unui grup în care sunt doar părinți ce își expun părerile, nu este sănătos”

Este recomandat ca tinerele mame să fie afiliate pe grupurile de părinți? Ajută aceste comunități sau nu?

Depinde despre ce grupuri este vorba. Suntem ființe sociale care au nevoie să simtă că aparțin unei comunități. Însă a fi afiliat unui grup în care sunt doar părinți ce își expun părerile, nu este sănătos mai ales pentru un părinte aflat la început de drum.

Recomand însă grupurile care sunt manageriate de către un specialist. În astfel de grupuri, părintii pot fi ghidați obiectiv de către specialist în anumite situații sau dificultăți pe care le întâmpină.

Ce este de făcut atunci când dorești să fii autoritar în abordare, dar nici nu vrei ca al tău copil să trăiască cu frică?

Este important să facem diferența între ‘autoritar’ și ‘ferm’. Părintele autoritar (dictator) îi va spune copilului, de cele mai multe ori: “Pentru că așa spun eu!”. Părintele ferm (democratic) îi va spune copilului: “Hai să vedem ce putem face”. Un stil de creștere autoritar se caracterizează prin exigența ridicată, prea multe așteptări asupra copiilor și receptivitate scăzută.

Un stil de creștere cu fermitate se caracterizează prin limite sănătoase și clare, oferite cu blândețe. De aceea, atunci când un părinte adoptă un stil de creștere cu fermitate, copilul nu are de ce să ajungă să trăiască cu frică.

Beatrice Busuioc, Supernanny de la Prima TV: „O palmă la fund, tras de o ureche, de păr nu îl ajută pe copil să înțeleagă diferența dintre bine și rău”

Mai este sau, mai bine zis, a fost vreodată valabilă vorba ‘Unde dă mama crește’?

Dacă te referi la vorba ”Unde dă mama iubire, crește”, da, mai este valabil, altfel, din fericire, NU! Copiii au nevoie să primească iubire, limite sănătoase, protecție și fermitate. Celelalte lucruri precum o palmă la fund, tras de o ureche, de păr, etc. nu îl ajută pe copil să înțeleagă diferența dintre bine și rău. Din contră îl vor înverșuna să caute mai multă atenție negativă.

Aceste tipuri de comportamente din partea părinților nu numai că funcționează pe o perioadă scurta de timp, dar lasă urme în interiorul copiilor.

În educația unui copil există etape. Numește cel mai important sfat pe care îl oferi părinților în funcție de vârsta copilului.

Un sfat care se potrivește oricărei vârste și etape de dezvoltare a copilului, valabil pentru părinți, este: ”Deschide ochii și uită-te prin lentilele iubirii la copilul tău. Fii atent la nevoile lui REALE (iubire, conectare, timp, disponibilitate, atenție).

Ce spune Beatrice Busuioc – Supernanny despre conflictul apărut între generații

Crezi că parinții de adolescenți ar trebui să facă o pregătire cu un specialist pentru a evita acest conflict între generații? Cu alte cuvinte, consilierea oferită de un om ca tine va evita situațiile în care adolescenții simt că părinții nu îi înțeleg, părinții trăiesc cu frici că li se ascund lucruri sau, și mai grav, dispare comunicarea?

Să facă pregătire e mult spus. Conflictul acesta între generații apare acolo unde părintele nu a fost atent la nevoile adolescentului încă de când era foarte mic. Adolescența este numită perioada ‘răzvrătirilor’ pentru că se află la mijloc de drum: între copilărie și maturitate. În această perioadă se produc schimbări majore atât din punct de vedere fizic, cât și din punct de vedere emoțional.

Este momentul în care adolescentul simte că are PUTERE să își spună durerea. Dacă părinții ar merge mai mult pe prevenție încă din frageda copilărie, cu siguranță în perioada adolescenței nu ar mai fi într-o zonă de părinte-dușman pentru copil, ci de părinte-prieten.

„Dragi părinți, atunci când alegeți să apelați la ajutorul unui specialist, nu o faceți doar pentru copil, ci și pentru dumneavoastră”

Sigur, în cazurile în care lucrurile degenerează, este important ca părintele să apeleze la ajutorul unui specialist. În funcție de cazuistică și de complexitatea cazului, specialistul îl poate îndruma pe părinte ce este de făcut pe mai departe.

Aici aș vrea să punctez un aspect important! De regulă, părinții consideră că adolescentul are o problemă și îl trimit la terapie, ceea ce înseamnă că văd problema în EXTERIOR. De fiecare dată problema este în INTERIOR.

Așa că, dragi părinți, atunci când alegeți să apelați la ajutorul unui specialist, nu o faceți doar pentru copil, ci și pentru dumneavoastră. Astfel, nu numai că veți fi un model pentru copil, ci veți dobândi și abilități de gestionare a situațiilor problematice.

Foto: Prima TV

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News