De la Neo din gura presei, la Napoleonul de la Observator

De Unica.ro, pe

Mai este puţin până vom intra, cu toată fiinţa noastră, în spiritul sărbătorilor de Crăciun, şi deja nările ne freamătă în aşteptarea mirosului de sarmale, cârnaţi, caltaboşi sau cozonac.
Aşa că o sa las tonul sarcastic şi acid să-şi mai tragă sufletul şi am să vă povestesc câte ceva din culisele filmărilor pe care le-am realizat pentru ceea ce se cheamă „pachetul grafic de sărbători al Antenei 1”.
Gândită ca o petrecere a personajelor de poveste, filmarea a avut loc într-un club cochet din centrul Capitalei, într-o noapte de sâmbătă spre duminică.
Mai este puţin până vom intra, cu toată fiinţa noastră, în spiritul sărbătorilor de Crăciun, şi deja nările ne freamătă în aşteptarea mirosului de sarmale, cârnaţi, caltaboşi sau cozonac.
Aşa că o sa las tonul sarcastic şi acid să-şi mai tragă sufletul şi am să vă povestesc câte ceva din culisele filmărilor pe care le-am realizat pentru ceea ce se cheamă „pachetul grafic de sărbători al Antenei 1”.
Gândită ca o petrecere a personajelor de poveste, filmarea a avut loc într-un club cochet din centrul Capitalei, într-o noapte de sâmbătă spre duminică.
Personajele, care mai de care mai originale: eu – pirat, cu un ochi acoperit şi altul desenat în mijlocul frunţii, Mircea Badea – un fel de Neo din  Matrix, dar mai dâmboviţean, fără celebrul parpalac de piele, pe care Mircea nu a vrut sa-l îmbrace nici în ruptul capului, pe motiv ca pare un halat de spital de nebuni, Răzvan şi Dani – puşcăriaşi legaţi cu cătuşe (acu’, ce basme or avea în cap fetele noastre de la PR, dracu’ ştie), Mihaela Rădulescu  – Cat  Woman, a cărei coadă noduroasă, atârnând printre picioarele de divă, vârâte într-o salopetă perfect mulată, ne-a inspirat pe toţi în concursul, organizat ad-hoc printre bărbaţi, al celor mai porcoase glume ale serii, Sandra Stoicescu – un fel de muschetar, dar fără mustaţă (deh, mici scăpări de recuzită), Mădălin Ionescu – un Elvis, greu de stabilit dacă din perioada lui de glorie sau din cea de balamuc, Vlad Ionescu – un Napoleon chiar mai mic decât originalul, Cristina Dochianu – o pionieră perversă (aici s-ar putea ca autorul acestor rânduri să-şi fi folosit prea mult imaginaţia), Crina Abrudan – un cowboy tocmai bun de tăvălit prin praf (da’ ce-am, băi nene!), Simona Pătruleasa deghizată în Simona Pătruleasa-Ivanof, Simona Gherghe – o Marilyn Monroe puţin mai fiţoasă, Gabriela Vrânceanu Firea – o divă a anilor ’20, hai ’30, mă rog, poate chiar ’40 şi un Lucian Mândruţă deghizat într-un prezentator de ştiri.
(Iartă-mă, Doamne, dar n-am putut să mă abţin!). Pe scurt, pentru că nu vreau să vă plictisesc cu detalii de concept, scenariul era ca toate aceste personaje să se distreze isteric, invitând în mijlocul lor şi câteva persoane anonime, aflate întâmplator prin preajmă.
Când era petrecerea mai în toi, în locul figuranţilor ce trebuiau angrenaţi în iureşul general, a apărut un alt personaj: Garcea.
Nu actorul, ci Garcea cel real, de la seţţia de poliţie de pe raza clubului unde avea loc filmarea. Şi, de fapt, nu unul, ci trei. Care acu’ stăteau în uşă, cu ochii cât cepele, destul de stânjeniţi, pentru că unde se uitau vedeau feţe cunoscute de la televizor.
Deghizate ca la parada duşilor cu capul.
Vecinii care chemaseră poliţia nu aveau de unde să ştie că cei care nu-i lăsau să doarmă erau tocmai cei pe care îi urmăreau zi de zi la tv.  Şi care, de această dată, îşi respectau promisiunea de a le fi „MEREU APROAPE”. Uneori, prea aproape!

Dan Capatos

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Google News Urmărește-ne pe Google News

PE ACELAȘI SUBIECT
   
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter