Jurnalul Iuliei (21) – Cea mai bună prietenă are termen de valabilitate?

De Iulia, pe

Se pare că am apărut la timp, pentru că prietenul meu cel nou era în dificultate de a da un răspuns sau altul, însă date fiind conversaţiile noastre anterioare şi înţelegându-ne…
parcă din priviri a acceptat invitaţia tatălui meu la o bere. Şi nici măcar nu îi place berea.

La scurt timp a şi venit la mine să onoreze invitaţia, iar ulterior tata a dat şi verdictul: E băiat de treabă, prea efeminat pentru gustul lui, dar dacă mie îmi place…

Şi pentru că viaţă bate filmul pot spune că ăsta era scenariul ideal. Ai mei ştiau că am un iubit… permanent, iar eu, nu trebuia să mai aud, cel puţin pentru o perioadă, întrebări de tipul: Eşti singură? Nu vrei să îţi fac cunoştinţă cu un coleg de-al meu de muncă? Când ţi-am zis eu că trebuia să ieşi cu Marinică…poate îţi plăcea pe parcurs. Ieşi la întâlnire? Cu cine? Da noi când îl cunoaştem? Da zi ceva depre el? Nu îl aduci pe acasă? De ce va întâlniţi în oraş şi nu te ia de aici? Etc.

Cât despre mine şi vecinul meu căruia îi plăceau bărbaţii, aş putea spune că am devenit cei mai buni prieteni… mai ales că postul era vacant. Ne vedeam zinic, ieşeam, megeam la film sau la shopping şi iată cum, pe zi ce trece descopeream cât de uşor decurge o relaţie de prietenie fără niciun norişor pe cer. Cea mai grea parte era însă cea în care, prin intermediul lui, cunoşteam alţi tipi, incredibil de drăguţi şi realizăm din mers că sunt ca într-o cofetărie în care nu aveam cum să mă ating de nicio prăjitură, pentru că bombonicile nu erau hetero.

Apariţia lui în viaţă mea parcă m-a luminat şi m-a făcut să fiu din nou senină, după nişte episoade şi reflecţii în urma cărora ajunsesem la concluzia că cea mai bună prietenă nu există, sau dacă există, cu siguranţă are termen de vlabilitate. Consumată după expirare duce la nervi, dezamăgiri şi convulsii interne.

Tot la capitolul scenarii de film intră şi prietenia şi ca de fiecare data şi aici viaţă bate filmul. Fie în realitate nu se întâmplă nimic din ce ţi-e dat să vezi într-o producţie cinematografică, fie lucurile sunt şi mai grave în varianta 15 D.

Deşi nu o data am auzit că în viaţă eşti singur  – te naşti singur şi mori singur – întotdeauna am crezut în oameni cu o inocenţă de-a dreptul infantilă şi nejustificată şi am fost de părere că aşa cum nu poţi sau nu ar trebui să trăieşti fără iubire, nu poţi să nu ai, în afară de ai tăi, părinţi, fraţi şi rude de alte grade, şi cel puţin un om în care să ai încredere totală.

Şi nu, nu mă refer la iubit sau soţ şi nici la mulţimea de oameni pe care o ştii, cu care interacţionezi zilnic sau ocazional, la job, în club sau mai ştiu eu unde, ci mă refer la cea mai bună prietenă.

Şi nu, nu zic cel mai bun prieten, pentru că, exceptând cazul meu, în care el este interesat, la fel ca şi mine, de bărbaţi şi shopping, eu sunt de părere că prieteniile între o ea şi un el nu există. Sau dacă există, atunci avem d-aface cu reguli şi excepţii – regulă este că cel puţin unul dintre ei doreşte ceva mai mult de la celălalt, iar excepţia… ei bine, după cum îi spune şi numele, are menirea să fie extrem de rară.
  Revenind aupra prieteniei supreme între femei, nu pot să nu mă gândesc la utopia Sex and The City, în care nici mai mult nici mai puţin de 4 femei, total diferite sunt de nedespărţit. În realitate unde sunt multe femei… să spunem, că nu e de bine. Mai devreme sau mai târziu se confruntă cu bârfa neîncredere maximă sau cel puţin la nivel de suspiciune, competiţie şi întotdeauna orgolii chiar şi atunci (sau mai ales atunci) când există suficient de multe afinităţi cât să le ţină împreună.
 Serios acum, cine poate spune cu mână pe inimă că după vârsta de 10 ani se bucură de o… cea mai bună prietenă? Sau mai mult, cine se bucură de cea mai bună prietenă, aceeaşi, pe viaţă?

În genaral avântul e promiţători, în timp, cu răbdare şi incredere, cu mici compromisuri şi gesturi frumoase ajungi să îţi construieşti relaţia aia perfectă de prietenie, pentru ca apoi, la fel ca şi în poveştile de iubire, să constaţi că de la dragoste la ură nu e o cale chiar aşa de lungă.

Independent de faptul că în orice relaţie unul da mai mult şi altul mai puţin şi luând în considerare că altruismul e rara avis cele mai întâlnite scenarii care anunţă data exiprarii unei prietenii, până ieri extrem de strânsă, implică următoarele elemente:

iubitul tău – Cazul tipic în care ce-a mai bună prietenă îi face ochi dulci iubitului tău într-o manieră mai mult sau mai puţin evidentă şi acest lucru nu trece neobservat de tine.

iubiţii ei – Cu fiecare noua poveste de dragoste ea dispare ca magaru-n ceaţă şi se întoarce la tine atunci când e singură şi numai bună de consolat. Şansele să te includă în noua ei viaţă, dacă tu nu ai un partener la momentul respectv şi eşti suficient de drăguţă cât să prezinţi un periocol sunt aproape nule. Cu timpul refuzi să mai fi umbrelă pentru zilele ploioase…

bârfă şi neîncredere –  La început o tocaţi pe Măricica şi pe Ionica şi era bine, uterior, prietenele tale devin şi prietenele ei şi te bârfesc pe tine… şi nu mai e aşa bine, mai ales când ele ajung să se bârfească între ele şi tu afli cine ce zice de tine. De aici, la neîncrederea de a împarţi vreun gând de bine sau de rău despre propria fiinţă, e un singur pas amărât.  

competiţia şi succesul – Evidentă sau nu, pronunţată sau nu, competiţia există aproape întotdeauna între oameni şi între două femeie motivele sunt ca un sac fără fund. Iar dacă una dintre voi atinge culmile succesului, invidia, cel puţin mocnită, îşi face simţită prezenţa…dacă tu arăţi mai bine, dacă ai slăbit mai multe kilograme, dacă ţi-ai găsit un job mai bun, dacă ai mai mulţi bani, dacă ţi-ai găsit un iubit frumos, deştept şi devreme acasă. Stau şi mă gândesc şi cred că în final prietenia la bine se cunoaşte şi constă în arta de a te bucura de norocul, succesul sau fericirea celuilat, atunci când tu eşti mai jos.

adevărul şi minciuna – Să presupunem că cea mai bună prietenă a aflat că iubitul tău mai are o mândruţa. Îţi spune sau nu adevărul? Şansele că aici să se pună punct prieteniei voastre sunt mari. Dacă îţi spune, are toate şansele să o crezi invidioasă şi să îi recomanzi să nu se bage în viaţa ta. Dacă nu îţi spune şi la un momendat afli că ştia, are toate şansele să se ducă învârtidu-se, pentru că ţi-a ascuns adevărul.    

distanţa – Prietena cea mai bună va rămâne în sufletul tău,în conversaţiile de pe messenger, în e-mailuri sau la telefon, dar nu alături de tine, atunci când una din voi îşi urmează cursul vieţii la sute sau mii de kilometrii depărtare.

Concuzia mea? O relaţie de prietenie, călduţă, în care nu dai totul, de la care nu ai aşteptări foarte mari şi în interiorul căreia nu spui mereu ce ai pe inimă mai ceva ca la confesionar are şanse mai mari să reziste în timp sau cel puţin să nu te întristeze atât de mult, atunci când nu mai e.   

Uşor de zis, greu de pus în practică, dacă mergi pe premiza că în genul asta de relaţii trebuie să fii natural, nu calculat şi cenzurat.

Aşa că va întreb: Există cea mai bună prietenă? Şi dacă da, pentru cât timp?  
 

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter