Jurnalul Iuliei (VII): Prietenie sau sex?

Într-un final am ajuns acasă şi l-am sunat. Din vocea cu care i-am vorbit şi-a dat seama că am nevoie de el, chiar înainte să îl întreb dacă nu mă scoate p-afară la o plimbare…
… pentru că  m-a luat prin surprindere când mi-a spus: „Ai sunat la fix. Chiar mă gândeam la tine. Hai să plecăm la munte!”.

Am râs şi fără să stau pe gânduri l-am întrebat în cât timp vine să mă ia… deşi l-am atenţionat că s-ar putea să nu fiu o companie prea plăcută. O oră mai târziu era în parcare, iar eu, culmea, pentru prima dată în viaţa mea, pardon, în viaţa lui, am fost gata la timp.

Adevărul e că nu am facut prea multe… un duş rapid, un t-shirt, o pereche de jenşi şi un hanorac aruncate pe mine, tenişi în picioare, o pijama puerilă în geantă, un telefon scurt la job, că na, mă confruntam cu o problemă  personală şi aveam nevoie de o zi liberă şi asta a fost. 

Deja mai bine dispusă,  cu zâmbetul pe buze şi cu sentimentul ăla că fac ceva interzis… similar chilului de pe vremea şcolii, m-am aşezat  pe scaunul din dreapta. Pe lângă filmele remontante, cea mai bună metodă de a-mi surescita cheful de viaţă este drumul lung… cu trenul, cu maşina, cu avionul, cu ce-o fi.

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Cosmin era foarte frumuşel, poate mult prea frumuşel pentru neliniştile mele interioare. Anyway, imediat cum am urcat şi ne-am îmbrăţişat, că parca de asta mă plângeam că am nevoie, i-am sugerat să plecăm la Constanţa pentru că îmi era atât de dor de mare.

De fapt, când am văzut că începe să comenteze că e mai lung drumul, că e pustiu şi alte ifose, nu i-am sugerat, ci l-am stresat cu un „te rog” pisicit până într-un final când am cedat botoasă şi am acceptat că  mergem pe Valea Prahovei.

Dar, pentru că întotdeauna exită un „dar”, după ce m-am chinuit vreo 2 minute să îmi găsesc telefonul în geantă, pardon, în gentoiul de 200 de kilograme, ca să îi sun şi pe ai mei, am ridicat privirea şi am văzut pe ce drum a luat-o… hihi, era drumul spre mare. Mi-a revenit zâmbetul pe buze, l-am pupat şi până am intrat pe autostradă am căutat CD-ul bun pentru cei 250 de km pe care urma să îi parcurgem.

Nu m-am plâns de starea mea sufletească şi nici nu i-am explicat ce m-a determinat să plec aşa fără să stau pe gânduri. Asta îmi place la Cosmin, ştie când am nevoie să mă asculte şi nu mă stresează cu întrebări stupide şi subiecte banale atunci când nu vreau să vorbesc deloc. Am dat drumul la muzică şi am pornit ghidaţi de lună pe întunecata autostradă a Soarelui.

Aproape că nu am scos un cuvânt, cu excepţia lui care la un moment dat s-a uitat la mine şi mi-a spus că a uitat cât de frumuşică sunt. Putea să fie cea mai mare minciună. Nu a contat, atâta timp cât auzeam ceva ce mă făcea să zâmbesc din nou, sincer, nu din politeţe.

Asta e avatajul când ai un prieten din tabăra cealaltă… relaxarea de a fi tu, indiferent de situaţie. Ha ha, dacă era gay, probabil că eram şi mai apropiaţi.
Cât despre complimente, aşa suntem noi fetele, vrem cât mai multe, chiar şi de la cei de la care nu avem niciun fel de aşteptare . Prietena unei prietene  îmi spunea la un moment dat că dacă merge pe stradă şi nu se uita nimeni sau nu se ia nimeni de ea, se simte jignită… înseamnă că nu arată bine.

Şi dacă suntem sincere cam aşa suntem toate. Când mergi cu o amică pe stradă şi de tine se ia unu, iar de ea nu, în sinea ta te simţi bine, măcar puţin, chiar dacă vizibil deranjată îl cataloghezi imediat drept „ţăran”. 

Pe la 12 noaptea eram deja cazaţi într-un hotel din Mamaia. Am urcat în cameră, eu mi-am lasat gentoiul şi apoi am coborât pe plajă unde am stat până pe la 3 dimineaţa şi am golit împreună un pachet de ţigări. Şi el era uşor trist, dar s-a rezumat la a-mi spune că e sătul de rutina vieţii lui. Nu am insistat. 

În schimb eu i-am povestit de mine, de încercarile nereuşite de a-mi găsi jumătatea, de întâmplările din ultimele zile şi de neputinţa de a înţelege de ce e mai greu pentru mine decât pentru alţii. L-am întrebat chiar şi de ce nici nou nu am ajuns să fim împreună. 

Mă aşteptam să aibă glume deochiate ca de obicei, dar mi-a răspuns simplu şi la obiect, extrem de senin. Cocluzia lui: gândesc prea mult, analizez lucurile prea mult şi nu profit de episoade frumoase pe care mi le oferă viaţa, aşteptând un lung metraj gradios.

I-am spus  că uneori am nevoie să mă ţină cineva în braţe şi atât. Nu a stat pe gânduri şi poate exagerez, dar pentru 5 minute m-a strâns tare. Adevărul e că are şi fortă.. ce-i drept, e bine făcut şi e cu vreo două capete mai înalt ca mine. În momente de genul ăsta, în ciuda numeroaselor glumiţe – apropourilor de tipul, „hai sa fim prieteni care fac sex” ştiu că ţine la mine într-un fel anume. 

Apoi am urcat în cameră şi 10 minute mai târziu ne-am băgat în pat, fiecare în al lui… aşa am vrut eu, cameră dublă cu două paturi. După alte 5 însă, m-am băgat lângă el, aveam nevoie din nou să mă ţină în braţe. Doar că, în loc să mă simt liniştită, aveam din nou mult prea multe întrebări în minte. Ştiam că se poate ajunge la altceva dintr-o secundă în alta.

Ajută-mă tu să aleg ce e mai bine pentru mine, iar marţea viitoare vei afla exact ce s-a întamplat în hotelul de la malul Mării Negre!

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News