Jurnalul Iuliei (25) -Tu cum te înţelegi cu ea?

Doamne ce bine mă simt când nu mai e… a plecat. E vorba de o prietenă care m-a vizitat zilele trecute. O face în mod regulat şi deşi ştiu că îmi face bine prezenţa…
ei, să spunem că manifestările şi toanele ei, de fiecare data altele, sunt greu de suportat… da, e o fire dificilă.

Hmm şi dacă stau să mă gândesc mai bine, termenul de prietenă e parcă prea mult spus… poate ea mă consideră aşa. Pentru mine însă să spunem că doar un rău necesar.

Are un nume şi ceva mai multe porecle…unele sunt chiar haioase, dar nu am să-i dau în vileag identitatea, nu ar fi frumos.

Ne-am cunoscut în urmă cu mulţi ani, în şcoala generală, la ora de sport. A dat buzna în viaţă mea deşi, nu ar fi trebuit să fiu chiar surprinsă dat fiind faptul că în urmă cu mult timp cineva mi-a prezis apariţia ei.

În fine, nu a fost o întâlnire tocmai plăcută, deşi trebuia să mă fi bucurat pentru că odată cu ea şi eu m-am schimbat, am devenit mai mătura cică. S-a ţinut scai de mine câteva zile apoi brusc, m-a lăsat în pace. Deşi nu a zis nimic, ştiam că avea aceeaşi relaţie şi cu alte fete. Din ce am aflat ulerior, cu unele era mai amabilă, cu altele mai năbădăioasă.

Apropo de nume, câteodată îmi vine să o compar cu Polly din serialul „Copiii de la 402” (varianta dublată în română) atât de stresantă e.

Cu toate acestea, în timp însă, am păstrat legătura. Ne vedem câteva zile pe lună şi în general numai când are ea chef. Am încercat să ne stabilim o data când să ne întâlnim, astfel încât să ştiu ce program să îmi fac şi eu, dar nu e parolistă. Uneori ne iese, alteori nu, şi atunci are darul de a-mi strica cheful şi buna dispoziţie.

Odată mă pregăteam să merg la piscină şi cu câteva minute înainte să plec, fără să se anunţe, mi-a bătut la uşă. Când am văzut-o m-a luat cu rău instantaneu. N-am vrut să o iau cu mine aşa că am rămas şi eu acasă.
 
Trebuie să recunosc, de obicei e destul de educată şi îşi anunţa vizită cu câteva zile înainte. Sinceră să fiu însă, de multe ori aş preferă să nu o mai facă. E atât de insistentă încât mă ia cu dureri de cap, mă irită, mă everveaza şi mă stresează…uneori nici nu mă lasă să dorm. Şi uite aşa îmi dă viaţă uşor peste cap înainte să apară: fie sunt prea emotivă şi plâng din orice, fie mă scoate din minţi şi ajung să mă cert cu toată lumea. Când simt că nu o mai suport fizic ajung să iau şi pastile… întotdeuna forte.

Nici când vine la mine nu se opreşte cu insistenţele. Unde mai pui că de fiecare data mă mai pune şi la cheltuială, are nevoie de condiţii pentru că e o adeptă a igienei… deşi lasă numai deranj în urmă ei.

Unde mai pui că am impresia că e invidioasă când încerc să urmez o dietă. Efectiv parcă preia controlul asupra minţii mele şi cât stă la mine mă obligă să mănânc cât pentru amândouă. Deşi ştie că încerc să mă limitez atunci când vine vorba de dulciuri, nu se lasă până nu mă vede că mănânc o ciocolată întreagă.

Nu ştiu ce simte ea, dar când se apropie vremea de plecare mă bucură teribil, mă linişteşte şi nu îmi pasă că luna viitoare o vom lua de la capăt. Pentru că ştiu că o vom lua de la capt, chiar dacă m-aş muta la captul Pământului, ea va fi acolo… din experienţa mea, e la fel de insistentă că unele femei născute în zodia Fecioară.

Cu timpul însă, se va sătura de mine şi ştiu că mă va părăsi, chiar dacă lipsă ei va aduce alte schimbări neplăcute. Ce mai, enervantă până la capăt.

Şi acum că ţi-am descris relaţia mea cu ea, sunt curioasă, tu cu ce trebuie să te confrunţi atunci când vine acea perioadă a lunii? Cu tine e mai blândă?  

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News