Etapele dezvoltării copilului tău

De Lumea Femeilor, pe

Fiecare copil este unic şi are o dezvoltare proprie. El progresează atunci când este pregătit din punct de vedere biologic, social şi psihologic.
Toate mamele ar vrea ca fetiţa sau băieţelul lor să crească într-o zi cât alţii într-un an, să fie cel mai frumos, cel mai deştept, cel mai grozav copil din lume.

Nu-i nimic rău în această dorinţă atâta vreme cât ele rămân în limitele realităţii şi nu fac o tragedie din orice mică întârziere în evoluţia copilului lor… Nu i-au apărut dinţişorii la timp, nu merge în picioare la 10 luni sau nu pronunţă bine cuvintele ca bebeluşul vecinei, iată motive de disperare…

Să nu pierdeţi nici o clipă din vedere faptul că fiecare copil are un ritm propriu de dezvoltare… Unii cresc ca din apă, cum se spune, alţii mult mai încet. Important este să nu intraţi în panică, dragi mămici, dacă odorul unora dintre voi „se abate” puţin de la graficul de creştere găsit prin cărţile de specialitate! Dacă este sănătos, el se va dezvolta în ritmul lui. Hai să punctăm principalele progrese ale unui copil, începând de la naştere şi până la 18 luni.

* Primele 8 săptămâni de viaţă ale unui copil sunt consacrate adaptării la lumea exterioară. De aceea apar probleme cu somnul, digestia, ritmul de viaţă.
* Din a 5-a zi de la naştere, copilul recunoaşte mirosul mamei, iar la 3 săptămâni, îi distinge vocea.
* Între 6-8 săptămâni, poate recunoaşte faţa mamei.
* Primul zâmbet intenţionat apare la 3 săptămâni şi poate izbucni în râs pe la 4 luni.
* La naştere, copilul poate urmări cu ochii, dar abia la 3 luni se poate spune că vede.
* În schimb, auzul este perfect. La 2 luni, poate localiza un zgomot şi poate emite sunete, mai ales când i se vorbeşte.
* La 3 luni, îşi poate ţine bine capul şi reuşeşte să îşi ducă pumnul la gură şi să-l sugă. Este vârsta gângurelilor, vârsta când faţa lui devine expresivă, arătând că se bucură de compania celor din jur, întinde mânuţele pentru a atinge fără să apuce.
* La 4 luni, culcat pe burtă, ridică bine capul şi se sprijină în coate. Îşi observă mâinile şi picioarele, recunoaşte zgomotele care-i sunt familiare, râde în hohote, începe să anticipeze situaţiile, prinde obiectele şi le duce la gură.
* La 5 luni, se întoarce de pe o parte pe alta, râde când se vede în oglindă, îşi „cercetează” în continuare mâinile şi picioarele. El descoperă că lucrurile, obiectele, persoanele continuă să existe şi după ce ies din raza lui vizuală.
* La 6 luni, începe să stea în funduleţ, prinde obiectele un pic mai sigur, începe să pronunţe silabe. O recunoaşte pe mamă şi plânge când aceasta pleacă de lângă el, întinde mâinile spre imaginea lui din oglindă.
* La 7 luni, urmăreşte cu privirea în acelaşi timp un obiect şi mâinile lui. A vedea înseamnă acum a atinge. Acum rosteşte primele silabe (de exemplu, „da”, „de”, „ba”), începe să înţeleagă semnificaţia anumitor întrebări, gen „Unde este biberonul?”
* La 8 luni, stă bine în fund, se joacă aruncând obiecte, repetă silabe, îl fascinează imaginea lui în oglindă. Este începutul „crizei anxioase”: mama provoacă plăcere şi suferinţă, iar pe străini îi respinge. Are un obiect preferat, substitut al mamei.
* La 10 luni, este în stare să ţină un obiect cu două degete, merge în patru labe, stă în picioare, dar ţinându-se de ceva. Oferă obiecte, face „Pa!” cu mânuţa, înţelege sensul frazelor şi caută obiectele ascunse în spatele lui.
* La 12 luni, se joacă fără să mai ducă obiectele la gură. Ştie să spună câteva cuvinte, devine sociabil, râde la vederea unui lucru care îl uimeşte. Face primii paşi, a crescut în înălţime cu 50% şi şi-a triplat greutatea. Începe să înţeleagă că trebuie să respecte anumite reguli (ora de culcare, de exemplu). De asemenea, începe să exploreze mediul înconjurător: detectează obiecte aflate la o distanţă de câţiva metri şi porneşte spre ele în patru labe pentru a le pipăi.
* Către 16 luni, găseşte obiectele ascunse, ştie că este el când se uită în oglindă, face propoziţii scurte.
* La 18 luni, poate întoarce casa cu fundul în sus. Curiozitatea lui începe să crească şi face totul ca să şi-o satisfacă: sparge, rupe, trage. Acum trebuie bine supravegheat pentru ca să nu se producă accidente nedorite (bagă mânuţa în foc, trage oala cu mâncare de pe aragaz etc.).

Foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter