Dormitul în paturi separate îţi poate salva relaţia!

De Revista Unica, pe Miercuri, 21 martie 2012, 05:56

Relaţii

Şi nu numai atunci când iubitul tău sforăie noapte de noapte şi devii irascibilă pentru că nu te odihneşti, ci şi când relaţia voastră se confruntă cu probleme serioase de mai mult timp.
O regulă nescrisă a vieţii de cuplu afirmă că doi oameni care se iubesc îşi vor dori să petreacă mult timp împreună şi vor suferi dacă stau separaţi. Prin urmare, vor ieşi împreună în parc, la cinema, cu prietenii, în vacanţe şi, desigur, vor dormi împreună.
Orice semn din partea unuia dintre parteneri că şi-ar dori să facă ceva singur va trezi în celălalt sentimente de respingere şi temeri de separare. Ca orice regulă de viaţă, şi această regulă despre iubire ascunde generalizări periculoase. A face totul împreună poate fi o cale de a crea probleme în cuplu, de a-i face pe cei doi parteneri să devină previzibili şi, în timp, să nu se mai vadă, să nu se mai audă. În mod ideal, fiecare regulă ar trebui subordonată nevoilor celor doi.
Foto: Thinkstock

Aşadar, întrebarea corectă ar fi: „Ce e mai bine pentru noi doi, să dormim în acelaşi pat sau în paturi diferite?“ Şi nu: „Ce spun specialiştii că e mai bine?“

Desigur că, dacă iubitul tău sforăie tare şi îţi e greu să adormi noaptea, e rezonabil să iei în calcul şi dormitul în camere separate. Poţi încerca şi dopurile pentru urechi, şi alte zeci de tehnici de relaxare. Totuşi, dacă nu reuşeşti să adormi, soluţia este dormitul în altă cameră. În acest caz, nu ai cu adevărat nevoie de o cercetare care să-ţi ofere confirmarea că procedezi corect, ci eventual să-ţi diminuezi neplăcerea de a vedea supărarea din privirea celuilalt când îi comunici decizia ta. Aceeaşi cercetare te poate ajuta să nu cedezi presiunii de a te întoarce în patul comun după câteva nopţi de rezistenţă şi sentimente de vinovăţie.

Spaţiul comun ajută viaţa de cuplu atunci când partenerii au stiluri de viaţă asemănătoare: adorm şi se trezesc la aceeaşi oră; au ritualuri de seară similare – privitul la televizor la acelaşi gen de filme, cititul ş.a. Dacă adormi cu televizorul aprins sau te trezeşte soneria repetată a ceasului partenerului, somnul tău va fi influenţat negativ. E recomandat să fii atentă cu ce stări te trezeşti sau cum te simţi în timpul zilei. Dacă eşti obosită sau irascibilă mai multe zile la rând, probabil nu dormi suficient. Ciclurile de somn profund şi apariţia viselor sunt esenţiale pentru o bună dispoziţie emoţională.

Nu în ultimul rând, viaţa de cuplu este ajutată de o atitudine „frugală“. Dacă vei consuma felul de mâncare preferat zi de zi, vei sfârşi prin a nu-l mai suporta, iar dacă vei merge ani de zile în vacanţă pe aceeaşi insulă exotică, te vei plictisi, dacă nu cumva te vei simţi de-a dreptul persecutată de soartă. Variaţia e importantă, şi absenţa unui lucru drag ne provoacă să-i simţim lipsa şi să ne bucurăm când îl regăsim. Dacă cei doi parteneri reuşesc să accepte firesc dormitul separat, atunci această distanţă le va activa dorinţa de apropiere, şi din când în când vor simţi o nevoie intensă de a dormi împreună.

Desigur, partenerii unui cuplu au temperamente diferite şi nevoi afective diferite, iar decizia legată de dormit se ia împreună, într-un mod atent. Când cei doi au un stil asemănător de a adormi şi de a se trezi, şi nu riscă să fie treziţi de alarme matinale, de televizorul uitat aprins, de coate şi picioare nocturne, ei pot alege să doarmă împreună, şi acest lucru va fi de fiecare dată o experienţă plăcută. Dormitul împreună transmite un mesaj emoţional important: celălalt este aproape şi poţi avea încredere în prezenţa sa constantă şi caldă, la bine şi la greu. E lângă tine şi când eşti răcită, şi când ai coşmaruri noaptea, şi nu se supără că uneori îi tulburi somnul. Ştie că se poate baza pe tine că o să-i asculţi temerile sau ideile care îl entuziasmează, noaptea târziu sau dimineaţa devreme.

O situaţie diferită apare în cazul în care un cuplu se confruntă cu dificultăţi serioase de mai mult timp, şi acestea par mai degrabă să se adâncească. În acest caz, distanţarea fizică poate fi de mare ajutor. Există deja în cuplu o distanţă emoţională – când cei doi se văd nu se mai observă şi nici nu mai sunt interesaţi ce se întâmplă cu celălalt; apropierea fizică duce uşor la izbucniri de nervozitate, la cuvinte neatente sau ton ridicat, provocate de stimuli externi neimportanţi. El poate să afirme pentru a zecea oară că nu îi place mirosul cremei ei de faţă, aşa că refuză să o sărute. Sau ea poate să se îmbufneze când vede că el se aşază la masă aşteptând ca ea să pregătească micul dejun. Apropierea fizică, după o perioadă în care s-au acumulat frustrări, îi împiedică să se vadă în mod obiectiv. Ei vor rămâne cu privirea focalizată pe ceea ce îi supără sau îi întristează. Calităţile pe care le văzuseră la persoana dragă la începutul relaţiei nu au dispărut, sunt tot acolo, dar rămân în fundal, trecute cu vederea. Ea nu a încetat să fie grijulie şi să se gândească permanent ce surprize plăcute să-i facă lui, însă aceste intenţii sunt eclipsate de gesturile de revoltă şi de micile ironii pe care i le adresează „din senin“. Distanţarea fizică ne poate ajuta să recăpătăm o vedere panoramică asupra celuilalt şi asupra relaţiei noastre. Putem vedea şi calităţi alături de defecte, şi gesturi atente alături de gafe, şi tandreţe alături de răceală. Putem observa perioadele bune după cele mai grele, şi propriile noastre reacţii emoţionale la suişurile şi coborâşurile relaţiei. Distanţarea şi observarea acestor nuanţe ale relaţiei sunt un început esenţial pentru îmbunătăţirea relaţiei. Câteva nopţi liniştite, petrecute în alt pat, devin astfel utile pentru clarificarea mentală şi descoperirea soluţiilor şi schimbărilor necesare. Există şi alternativa unei vacanţe departe de partener, însă în vacanţă tendinţa e să uităm de probleme. Deconectarea e minunată pentru moment, şi după câteva zile lucrurile par din nou frumoase. Din păcate însă, impresia că o schimbare e posibilă nu e suficientă pentru a face schimbările imaginate. E nevoie de efort susţinut şi de înţelegerea faptului că lucrurile se vor schimba treptat, într-o perioadă mai lungă de timp.

Dacă sunt şi copii în casă, este nevoie să li se explice cu tact perioada în care părinţii vor dormi separat. Atâta timp cât explicaţiile vor rămâne simple şi clare, ei le vor accepta. Copiii sunt mai degrabă îngrijoraţi de tonul ridicat şi de atmosfera în-cărcată dintre părinţi. E bine ca părinţii să evite să doarmă cu copiii, pentru că asta poate avea şi alte consecinţe, nedorite. Copiii pot primi povara emoţională de a înlocui un partener absent emoţional. Este bine ca părinţii să îşi desfăşoare relaţia, cu tensiunile ei, în afara razei vizuale şi emoţionale a copiilor.