Câtă libertate îi dai soţului tău?

De Lumea Femeilor, pe

Unii nu vor să petreacă nici o clipă fără soţia lor iubită. Alţii simt că se sufocă numai când aud asta. De câtă libertate are nevoie un bărbat şi când e cazul să «strângi laţul»?
Scrisoarea pe care am primit-o la redacţie ne-a lăsat cu gurile căscate. „Secretul căsniciei mele fericite constă în faptul că l-am lăsat întotdeauna pe soţul meu să facă tot ce a vrut el – ne scria o cititoare din Bucureşti. Ştiu că s-a culcat şi cu alte femei, dar asta nu mă deranjează.

Din partea mea, poate să aibă câte amante vrea, atâta vreme cât ştiu că se întoarce tot acasă, la mine.” Chiar e posibil ca o femeie să gândească aşa?, ne-am întrebat una pe alta.

După primul şoc, am început să gândim problema la rece. Până la urmă, ce e rău în atitudinea cititoarei noastre? Psihologii tot spun că libertatea în cuplu se numără printre secretele căsniciilor fericite.

Dar cât de multă libertate începe să fie, oare, prea multă?

Şi libertatea de acest fel nu e periculoasă pentru căsnicie? I-am pus toate aceste întrebări psihologului nostru. Şi iată ce am aflat:

„În multe cupluri există o problemă legată de acest aspect – spune psihologul Lena Rusti. În majoritatea cazurilor, unul din parteneri e mai posesiv decât celălalt. El vrea să controleze cât mai mult viaţa celuilalt, în timp ce partenerul său încearcă să «evadeze» de câte ori are ocazia. Urmarea: ambii soţi se simt neînţeleşi, se ajunge la tensiuni, la ceartă şi, uneori, chiar la despărţire”.
Prea multe constrângeri sau prea multă libertate – ambele pot dăuna unei relaţii. Iar asta se întâmplă atunci când cei doi soţi au nevoi diferite şi nu ajung la un consens.

Un dezechilibru care ucide dragostea?

„Nu neapărat – crede Lena Rusti. Însuşi cuvântul «dragoste» a devenit un termen foarte larg, care are alt înţeles pentru fiecare. Nu există un gen de dragoste unanim acceptat. Un cuplu din zilele noastre poate vorbi însă despre «dragostea lor». Pentru că există atâtea forme diferite de a iubi şi de a convieţui, încât întrebarea esenţială este: câtă apropiere şi câtă libertate face bine relaţiei noastre? Iar răspunsul corect constă într-un compromis între nevoile personale ale celor doi soţi”.

În practică, s-ar putea traduce cam aşa: într-o căsnicie e nevoie, uneori, să renunţi la o parte din pretenţii şi să pui nevoile partenerului mai presus de ale tale. Părerea Lenei: „Într-o căsnicie, pe primul plan nu sunt cei doi soţi, ci relaţia dintre ei. Orice este permis, atâta vreme cât ambii soţi sunt – de bunăvoie – de acord cu asta.”

De ce se întâmplă atunci ca raţiunea să decidă cu totul altceva decât inima?

De exemplu, să fim de acord că e bine să îi acordăm celuilalt libertatea de a face ce vrea, dar să devenim geloase sau să ne supărăm atunci când chiar o face? Lena Rusti: „Majoritatea oamenilor vor ca partenerul de viaţă să le fie fidel. Şi e bine aşa, fiindcă iubirea e un sentiment ce se înfiripă între doi oameni şi în care nu au ce căuta terţe persoane.”

Şi dacă, totuşi, apare cea de a treia persoană în căsnicie?

„Atunci, decizia depinde mult de nevoile şi convingerile fiecăruia din soţi – crede Lena. Sunt persoane care pot accepta ca soţul lor să aibă o relaţie sexuală cu o altă persoană, atâta vreme cât nu se implică emoţional. Altele, dimpotrivă, nu condamnă o relaţie extraconjugală bazată pe afecţiune şi comunicare, dar nu acceptă ca partenerul să facă sex cu altcineva”.

Dar, de ce unii bărbaţi au nevoie să-şi aibă mereu nevasta în preajmă, în timp ce alţii pretind că se sufocă într-o relaţie monogamă?

Psihologii cred că explicaţiile trebuie căutate în copilărie. Lena Rusti: „Pentru majoritatea copiilor, mama e persoana cea mai importantă din viaţa lor. Bărbaţii care au avut o relaţie bună cu mama lor sunt mai siguri pe ei şi mai dispuşi să se implice total în relaţia conjugală.”

Aşadar: cuplurile fericite au avut o copilărie fericită?

„Nu e chiar atât de simplu – spune Lena. Copilăria nu explică totul. Oamenii sunt, totuşi, mai complicaţi. Comportamentul unui bărbat faţă de femeile pe care le iubeşte se schimbă mereu, în funcţie de experienţele pe care el le are de-a lungul vieţii.

Cert este însă că şansele ca un cuplu să fie fericit sunt cu atât mai mari, cu cât cei doi au nevoi asemănătoare. Dacă unul din ei consideră esenţială fidelitatea în căsnicie, în timp ce celălalt nici nu îşi imaginează cum cineva ar putea fi fericit toată viaţa cu un singur partener, atunci e greu de crezut că vor avea o căsnicie lungă şi fericită…

Pe de altă parte, contează mult dacă cei doi soţi au încredere fiecare în el înşuşi şi în partenerul lor. În acest caz, sunt capabili să se adapteze la schimbările din viaţa lor. Şi, de obicei, descoperă intuitiv ce cale e bine să aleagă şi în ce moment”.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter