Apoi urmează minciunile… serioase, care fie te scot din buclul, fie afectează pe cineva: „Nu, nu te-am înşelat!”, „Nu, nu am luat eu banii ăia!”, „Nu, eu nu am spus asta despre tine!” Nu, sunt preot, nu pot minţi… şi nu, nu am întreţinut relaţii sexuale cu alţi bărbaţi!”, „Nu, nu scădem pensile!”.
Ultimele, dar nu cele din urmă sunt minciunile cu şi despre tine cu ajutorul cărora îţi creezi o imagine în ochii celor din jur. Uneori înfloreşti sau chiar inventezi (aici se încadrează şi mitomanii) poveşti despre starea ta de bine pentru a fi admirat sau invidiat, alteori creezi un tablou şi mai sumbru pentru a prezenta situaţii neplăcute prin care treci… Scopul? Acela de a stârni milă şi compasiune.
Partea proastă e ca indiferent de categoria din care face parte „minciuna are picioare scurte” şi fie că te dai singur de gol (după un timp, luni, poate chiar ani, uiţi ce ai minţit şi vii cu o altă poveste sau ai un moment de sinceritate), fie că exista dovezi care te incriminează şi te desconspiră, de la un punct exista marele risc să îţi pierzi credibilitatea, dar şi încrederea celorlalţi, fiind catalogat fără drept de apel… un mincinos.
Foto: Shutterstock
Urmărește-ne pe :contrast(8):quality(75)/https://pasalau1.dev.unica.ro/wp-content/plugins/rro-feed/no-picture.jpg)
;'%3E%3C/svg%3E)
