Jurnalul Iuliei (46) - Suntem toţi nişte mincinoşi? | Editorial

Jurnalul Iuliei (46) – Suntem toţi nişte mincinoşi?

De Iulia, pe Miercuri, 19 ianuarie 2011, 12:53

Editorial

Eu cred că da…şi nu există excepţii. Acum fii sinceră cu tine şi gândeşte-te în urmă cu câte minute sau ore ai spus ultima minciună şi de ce? Pe cine a ajutat sau a rănit…
minciuna ta sau ce urmare a avut?

„Sincer precum un copil mic sau un beţiv”. De câte ori nu ai auzit această afirmaţie şi cât de veridică ţi se pare? La prima vedere aş zice că într-adevăr singurele persoane care îţi pot trânti adevarul în faţă cu o dezinhibare demnă de naivitate sunt beţivii şi copii, însă din punctul meu de vedere totul are legatură cu perspectiva din care analizezi situaţia.

Da, un copi mic nu are discernământul necesar pentru a face apel la tact şi diplomaţie motiv pentru care atunci când o să vadă o femeie grasă o să se expire liber „Tanti e grasă!” punct. Şi da, un individ îmbibat de alcool, o să îţi tururie lucuri care dor sau lucuri ascunse în sufletul lui, despre care nu ţi-ar vorbi nici în ruptul capului treaz.

Însă cu toată sinceritatea de care dau dovadă în aceste cazuri ce se întâmplă când, deşi e incapabil să se mai ţină pe picioare, la întrebarea „Cât ai băut porcule?”, beţivul spune „2 beri!” iar puştiul de 4 ani face mici prostioare şi conştient fiind de ele, neagă cu vehemenţă că ar putea fi vinovat de ceva?

Deci cum asta ar fi excepţia de la regulă, iar excepţia nu prea e excepţie, concluzia mea că toată lumea minte. Singurele diferenţe sunt doar motivele pentru care cineva optează pentru denaturarea parţială sau totală a adevărului, efectele pe care le generează şi credibilitatea de care da dovadă emiţătorul (unii chiar nu ştiu să mintă în timp ce alţii sunt actori înnăscuţi).

Deşi sunt fără noimă din punctul meu de vedere, cele mai dese minciuni sunt cele gratuite care te lasă totuşi să pui capul pe pernă fără să ai mustrări de conştiinţă. De obicei se aplică de minune în lanţul telefonului fără fir şi poate au legătură cu latură noastră inventivă.

De exemplu, X îţi spune că a luat o amendă de 100 de lei, apoi tu îi povesteşti lui Y că X a fost nevoit să plătească 150 de lei, iar Y mai departe măreşte şi el suma.