Plecam spre Rio fara promisiuni, dar bagajul era tot plin de speranta. Cu aproape doua saptamani inainte de proba individuala, ne trezim la Rio, in Satul Olimpic. Parca inchisi si izolati de tot ce inseamna lumea exterioara. Oriunde intorci privirea, sigur gasesti o fata sobra care-si calculeaza in minte ultimele detalii inainte de concurs. Pe bune, nu e ca-n filme, nu-i chiar cea mai placuta priveliste, emotiile zburda libere pretutindeni…
Noi ne vedem de programul clasic – mic dejun – antrenament – pranz – odihna – antrenament- cina – odihna si reluam. Zici ca nici nu am parasit Poiana Brasov. Ajungem in ziua cea mare… care nu a fost chiar atat de mare. Speram mai mult, asteptam mai mult, dar destinul avea o surpriza! Dezamagire, neputina, explicatii si analize. Toate in van. Nimic nu aducea inapoi sansa ratata. Ca sa fiu sigura ca pun sare pe rana, am rasfoit ziarele online si am citit toate comentariile. Acum, ca a iesit, n-as zice ca a fost chiar o greseala. Multumesc pentru criticile constructive, jignirile… ma abtin!
Dar stiam ca mai exista o sansa. Chiar putea Londra sa se faca simtita si la Rio? Inca 5 zile de chin. Ce detalii sa mai pui la punct cand picioarele iti sunt de gelatina si mana parca te intreaba «ce sa fac cu batul asta?» Serios! Parca uitasem tot ce am invatat in 20 de ani. Actiuni simple fara a aprinde un bec. Dezastru. Eu asta am simtit la ultimele antrenamente.
Mi-am inghitit cuvintele si bine am facut. Echipa era pe picioare proprii, era pregatita si hotarata. Avea sa fie, probabil, ultima zi de competitie pentru aceasta echipa… o echipa cu rezultate frumoase, dar fara medalia care conteaza cu adevarat! Cea olimpica!
Ceea ce s-a intamplat in competitia pe echipe ramane in istorie. Ca am surclasat echipe precum USA, Rusia sau China conteaza mai putin pentru noi si mai mult pentru altii! Un singur lucru m-a impresionat. Galeria! Sa auzi o sala intreaga incurajandu-te?! WAW! Asta nu se intampla des in filmul nostru si este uimitor cand ti se intampla tie. MULTUMIM❤
Pentru noi conteaza ca am iesit din scena de pe prima treapta a podiumului si pentru asta, pe toti cei ce se simt «vinovati» ii rog sa-mi accepte multumirile! Iar pe voi, cei care ati trait emotiile alaturi de noi, va imbratisez cu drag!
JO nu s-au terminat. Inca mai sunt medalii de castigat! Nu va imaginati cat conteaza energia buna de acasa! Fiti alaturi de sportivii romani pana la capat!”
Citește și – Cătălina Ponor, portdrapelul României la RIO 2016: „Încercăm să ridicăm steagul cât mai sus pe podium!“
Foto: Hepta
Urmărește-ne pe :contrast(8):quality(75)/https://pasalau1.dev.unica.ro/wp-content/plugins/rro-feed/no-picture.jpg)
;'%3E%3C/svg%3E)
