Kerala: Vacanţă exotică în India cu paradisuri naturale şi plimbări pe elefanţi

Ana-Maria Caia a cunoscut frumuseţea Indiei într-o călătorie din care nu au lipsit rezervaţiile naturale, plimbările pe spinarea elefanţilor şi întâlnirile cu tigri. Am aflat cum trăiesc oamenii acolo şi nu în ultimul rând am aflat că religia din sudul Indiei este generozitatea şi zâmbetul cald, iar respectul pentru natură vine din sacralitate.
Kerala e o zonă care nu era pe radarul meu, recunosc. Peter Schmidts, de la 1001 Adventures, m-a sunat şi m-a întrebat dacă nu vreau să promovez excursia asta pentru ei. Coincidenţă, cu câteva săptămâni înainte, vorbisem cu un producător de film indian care îmi povestise de zona asta din subcontinent, la superlativ. Am luat programul 1001 Adventures la mână şi am început să verific dacă toate sunt bune şi frumoase în el. Şi pe măsură ce verificam, mă minunam şi eu.

Am plecat cu zece oameni în călătorie, nu cunoşteam pe nimeni dintre ei. A fost prima oara când am făcut asta (să merg cu grupul) şi aş mai face-o de o mie de ori. Experienţele au fost amplificate de zece ori, am absorbit toţi generozitatea şi frumuseţea Keralei, s-au creat nişte legături minunate, poate şi India ne-a ajutat puţin, cu felul ei seren de-a fi. Se spune că dacă vrei să cunoşti un om, trebuie să mergi cu el într-o călătorie. Mie-mi pare bine că i-am cunoscut pe aceştia cu care am fost.

Keralezii râd mult. Au dinţii albi şi buzele negre, ochii le sclipesc şi în spatele lor stă o comoară de optimism. Keralezul nu se încurcă cu visele mici, el se proiectează printre zei hinduşi, Iisus sau Mahomed. Dorinţele lui nu sunt casele, maşinile şi banii (deşi i se par bune şi astea), ci mai curând fericirea, dragostea, liniştea. E un fel de graţie pe care o au şi cei săraci şi cei bogaţi. Am avut de multe ori impresia despre ei că plutesc pe nişte nori, nu că merg pe stradă.

Casele din zonele rurale sunt compuse dintr-o cameră sau două, din paiantă. Mobila e rară, folosesc nişte rogojini împletite din fire de palmier sau o specie de cactus cu frunzele foarte lungi. Bucătării lesuntafară, ca în mai toate zonele tropicale. Natura e abundentă, tot ce consumă se poate afla în propria grădină. Toată lumea se îmbracă în haine tradiţionale, sari sau costum cu rochie şi pantaloni pentru femei şi dhoti (o bucată de pânză legată la brâu) cu cămaşă pentru bărbaţi. Zonele urbane mari (oraşe peste 1 milion de locuitori) sunt occidentalizate şi pline de industrii. India este unul dintre câştigătorii la ruleta globalizării, din acest punct de vedere, produc orice, de la maşini nemţeşti la cosmetice franţuzeşti.

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Am călătorit mult prin “paradisuri” naturale. Am urcat în Ghaţii de Vest la plantaţiile de ceai din Munnar, vestite pentru calitatea lor ridicată. Am mers pe un sistem de canale de apă (Veneţia e mic copil!) care ajung în Oceanul Indian. Pe fâşiile înguste de pământ dintre canale sunt sate, cu case înşirate întocmai ca rufele la uscat pe o frânghie. Am stat într-o rezervaţie naturală în care mai există încă tigri (numaică nu stau locului să-i vadă şi turiştii). Ne-am plimbat pe spinările elefanţilor şi i-am lăsat să ne facă baie, cu trompa lor pe post de duş. Finalul aventurii în Kerala a fost o şedere la Oceanul Indian, într-un resort eco. Căsuţele în care locuiam erau acoperite cu stuf, băile erau sub şopron, afară, un banan creştea lângă duş, ploua cu flori la fiecare boare de vânt, pentru că ne aflam de fapt, într-o imensă grădină tropicală, aproape de o plajă cu nisip alb, perfect. Vecinii noştri erau doar nişte pescari care împingeau bărcile de lemn dimineaţa în larg şi care aduceau peşte pentru masa de seară din resortul în care stăteam.

Respectul pentru natură, cel puţin în sud, e o poveste care vine din multele religii indiene foarte vechi (inclusiv cele animiste) în care copacii, râurile, pietrele, natura ca ansamblu sunt venerate.

Oamenii încearcă să facă puţin rău înjur, să ia ce le trebuie, să nu provoace răni permanente naturii.

India are un pântece lacom şi papile gustative antrenate.B ucătăria indiană e raiul mirodeniilor, scăldată în unt şi dezmierdată cu flori şi fructe. Am mâncat pentru prima oară în ani de zile roşii cu gust de roşii, pui ca în ograda bunicii, castraveţi parfumaţi şi în general, tot ceea ce în Europa, sclavă a producţie de hrană optimizate şi standardizate, nu se mai găseşte. În Marari, locul unde am stat la Oceanul Indian, dimineaţa veneau ţăranii cu biciclete şi aduceau bidoane de lapte, hălci de carne, coşuri cu legume. Printre căsuţele noastre de vacanţă păşteau vaci şi iezi. Peştele şi fructele de mare veneau din năvoadele pescarilor din sat.

Am sărbătorit Învierea catolică acolo, cu cântece vesele, haine colorate, într-o noapte fierbinte. Am văzut o nuntă la untempluhindus. M-am convins că de fapt, marea religie a sudului Indiei este generozitatea şi bunătatea, inima caldă şi zâmbetul sincer.

Citeşte despre resortul eco din Portugalia pe www.ecotrend.ro

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News