„Tron: Legacy”, o aventură 3D în lumea virtuală

Precum o bombă cu ceas care anunţă ultima secundă, o termocentrală care stă să explodeze sau un show cu lumini pirotehnice fără concert, „Tron: Legacy” este o experienţă intensă…
… din care nu rămâi cu nimic. Dacă în 1982, filmului venea cu efecte nemaivăzute până atunci şi o poveste interesantă pentru un public înapoiat tehnologic, continuarea este la nivel vizual de-a dreptul uluitoare.
 
Regizorul Joseph Kosinski continuă primul film, realizat de Steven Lisberger în 1982, şi reia povestea printr-un prolog, reamintind despre puterea globală pe care o deţine acum compania producătoare de jocuri video Encom, după lansarea programului avansat ISO.

Efecte vizuale spectaculoase, lumini fosforescente iradiante, scenografie geometrică ce creează iluzii optice, imersiunea în universul virtual al jocurilor pe calculator şi toată armura tehnologizată posibilă, toate fac parte din jocul cinematografic al producătorilor de film pentru a reaminti cinefililor că acum este mai distractiv să meargă la film.

Filmul însă este lipsit de orice intrigă şi coerenţă în prima jumătate de oră; subiectul este slab – un părinte preocupat de crearea unei lumi digitale în care rămâne captiv – şi timp de 127 de minute actorii parcă trag de ei să facă ceva.

Kevin Flynn (Jeff Bridges), pionierul lumii digitale, cel care descoperă Reţeaua, îşi reia rolul din „Tron”, dar apare mai obosit ca niciodată, cu replici clişeice şi o prezenţă ştearsă în scenariul lui Edward Kitsis.

Odsedat de posibilitatea că lumile digitală şi cea reală se pot întrepătrunde, acesta reuşeşte să demonstreze acest mit, dar hacker-ul este transportat electronic de un program electronic şi rămâne captiv în propriul univers creat, mai exact de personajul negativ Clu, alter-ego-ul său mai tânăr care preia puterea imperiului.

Responsabilitatea cade acum pe umerii lui Sam Flynn (Garrett Hedlund) dar numai ca prezenţă principală în film, căci nici el nu îşi arată prea mult din talent, în schimb, îşi dă în petec cu câteva replici expirate şi monologuri plicticoase.
Convins abia după 20 de ani de la dispariţia tatălui său să descopere misterul prin care acesta a dispărut, Sam începe un voiaj fantastic în universul cibernetic spectaculos unde totul este posibil.

Experienţa vizionării filmului este într-adevăr aproape reală, iar pentru pasionaţii de provocări imaginare, tehnologia Imax 3D nu face decât să le provoace adrenalina orgasmică pe care nu o mai oferă calculatorul.

Dar poate tocmai asta este hiba unui film atât de scump, cu încasări mult sub aşteptări chiar şi în America. Povestea, cea pe care o spune totuşi aşa vagă şi nedefinită cum este, e limitată la un univers al reţelelor digitale, programe, softuri, algoritmi izomorfici sau jazz biodigital, ceea ce pe utilizatorul de Facebook îl cam oboseşte.

Ceea ce rămâne captivant pentru cel care nu se joacă pe calculator este dinamica acţiunii – desfăşurată în mare parte pe platforma virtuală -, care compensează întrucâtva lipsa firului epic. Luptele rapide cu discul, urmăririle cu motocicletele din fibră de carbon şi întreg tacâmul de invenţii cibernetice rămân pentru toţi la fel de spectaculoase.

Punctul forte şi original rămâne la nivel vizual, dar filmul durează de 125 de minute amar de vreme iar finalul cu greu îşi merită aşteptarea.

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Foto: NorthFoto

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News