O femeie militar în Irak şi Afganistan

A parcurs în doar şase luni 15.000 de km în TAB-urile armatei române din Irak şi Afghanistan şi a văzut adesea moartea cu ochii. Ea este Mihaela Drăgoi, o femeie militar,

… căreia experienţele din război i-au transformat ireversibil viaţa. În 2004, atunci când în doar 24 de ore a luat decizia de a se oferi voluntar în operaţiunea de menţinere a păcii din Irak, era o altă persoană.

În armată, la fel ca şi în afaceri, nu există femei sau bărbaţi. Există doar oameni, colegi, parteneri de afaceri. Aşadar, Mihaela nu a fost nicio secundă tratată altfel decât colegii ei bărbaţi. Ordinele sunt aceleaşi pentru toţi.

Mihaela Drăgoi, plutonier adjutant în cadrul Comandamentului Diviziei 1 Infanterie „DACICA”, este asistent medical în armată, mamă şi soţie acasă.

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Despre viaţa sa profesională şi personală, aflăm mai multe chiar de la ea.

Ce v-a determinat să alegeţi cariera militară?

Am fost întotdeauna o persoană care a participat la competiţii şi căreia i-a plăcut să câştige şi să fie în vârf. Când am terminat liceul, în prima fază, am fost tentată să devin profesor de Educaţie Fizică şi Sport, dar n-a fost să fie şi printr-o conjunctură  m-am întâlnit cu un domn ofiţer care făcea recrutări pentru şcolile militare.

Până atunci nu am ştiut ce înseamnă armată, nu am avut pe nimeni în familie care să fi fost militar şi nici nu am ştiut exact ce înseamnă armata. O vedeam doar ca pe o instituţie în care domină disciplina, rigurozitatea, seriozitatea şi profesionalismul. Cred că dacă te orientezi spre domeniile acestea şi eşti condus de aceste criterii în viaţa, eşti un om bun şi de valoare.

Ce v-a motivat decizia de a pleca în misiunile din Irak şi Afganistan?

În 2004, totul mi-a fost favorabil şi fără să stau prea mult pe gânduri am luat o decizie de moment. De la apariţia ocaziei de a pleca acolo, în 24 de ore m-am hotărât să particip la selecţia organizată.

Din acel punct, totul a fost ca la carte şi procesul de selecţie, instruire şi pregătire şi-a urmat cursul firesc. N-a mai fost loc de dat înapoi şi nici nu s-a pus problema de a-mi schimba decizia.

Care a fost reacţia familiei la aflarea veştii că plecaţi în Irak?

Au fost surprinşi şi am avut o discuţie foarte liberă şi deschisă cu fiul meu care era atunci elev în clasa a X-a. Principala întrebare care a contat în discuţia noastră a fost dacă se descurcă la acea vârstă şi în acea perioadă fără mine.

Răspusul lui a venit prompt: „dacă tu te descurci acolo, categoric şi eu mă descurc aici!”. Mi s-a părut că a fost un răspuns atât de frumos din partea unui adolescent, care, primit de o mamă, a fost o susţinere totală.

Cât timp aţi petrecut în teatrele de operaţii?

Efectiv, şaşe luni în Irak, unde am plecat în luna ianuarie a anului 2005 şi şase luni în Afganistan unde am plecat în anul 2006. În ambele misiuni am plecat alături de Batalionul 2 Infanterie Călugăreni.

V-a fost greu departe de casă?

E greu să fii departe de casă, iar atunci când ai 90% din timp ocupat, interesul şi obiectul tău de activitate fiind foarte importante, nu mai ai când să te gândeşti cât îţi este de greu.

Acolo este greu pentru toată lumea, nu vezi pe nimeni în urul tău căruia să-i fie uşor şi atunci parcă nu contează.

Ca femeie, nu mi-am permis să spun „mi-e greu”, pentru că n-am putut să dau dovadă de slabiciune în faţa unui bărbat. Asta pentru că alegându-mi profesia de militar, realmente am aceleaşi obligaţii ca un bărbat şi cu atât mai mult într-un teatrul de operaţii, nu poţi să te gândeşti că eşti femeie sau să faci o diferenţă între sarcini.

Acolo, eşti pur şi simplu un militar, un camarad, eşti colegul de lângă celălalt şi fiecare contează şi se bazează pe colegul de lângă el. E greu şi nu e foarte greu. E suportabil. Te confrunţi cu clima, te confrunţi cu programul, cu alimentaţia, cu echipamentul, dar, după cum mă vedeţi sunt foarte bine.

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Citeşte continuarea pe pagina următoare: 1 2

Urmărește-ne pe Google News