Raluca Al-Haddad, trucuri de frumusețe arăbești: „Cel mai haios este epilatul cu zahăr”. De ce nu a vrut să se stabilească în Damasc / Exclusiv

Raluca Al-Haddad ne-a dezvăluit trucuri de frumusețe arăbești pe care le-a învățat câtă vreme a locuit în țara natală a tatălui ei.

Raluca Al-Haddad, vedeta care poate fi văzută în fiecare dimineață de luni până vineri, de la 09.00, la cel mai nou canal de știri, Prima NEWS, a dezvăluit câteva trucuri de frumusețe arăbești pe care le-a învățat, dar și cum e să trăiască respectând două culturi.

Ce trucuri de frumusețe arăbești a învățat Raluca Al-Haddad?

Raluca, ”Bună” și ”Salam Alaikum”. Jumătate româncă, jumătate arăboaică. Spune-ne, te rog, cum te-ai descrie?

Hi, hola, bonjour!  🙂 Înaltă, brunetă, am ochi căprui de la tata cu niște bucățele verzi de la mama și de la bunicul sirian, care și el avea ochii verzi, nu știu cum, sunt legată cu un cordon ombilical invizibil de soare și de oameni, pofticioasă, curioasă până la cer și înapoi, plimbăreață și mereu gata să mă joc cu nepoții mei.

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Care sunt învățămintele după care te ghidezi în viață?

Cred că exact astea de mai sus: să merg după soare, și la propriu și la figurat. Dar e bună și o ploaie molcomă pentru adunat gânduri și lenevit în pat, să cunosc oameni. Dar nu doar așa de ”bună ziua, eu sunt X tu ești Y”, ci să înțeleg cât mai mult din ei. De preferat să fie din culturi cât mai diferite, că atunci bucuria asemănării e și mai mare, să gust mâncăruri de pe tot mapamondul, să știți că am gustat și crocodil – nu pot spune că mi-a plăcut, avea gust de paie serbede uitate în nămol după părerea mea – să devorez cât mai mult tabbouleh (salată de pătrunjel), lebneh (iaurt scurs de zer) și sarmale, în ultimii ani să mănânc mai puțin și cât mai simplu, să mă joc cu nepoții cât mai la mintea lor.

Raluca Ad-Haddad: „Mi-am dat seama la un moment dat că făceam multe lucruri mimetic, din educație”

Curiozitatea e uneori o provocare pentru că mai trebuie și discreție în viață. Si asta mă încurcă uneori, hihi, dar presa mă ajută să mă mai ostoiesc, acolo pun destule întrebări și dacă nu primesc destule răspunsuri, mai caut prin cărți și prin oameni.

Cel mai important, să fiu sinceră eu cu mine. Pentru că mi-am dat seama la un moment dat că făceam multe lucruri mimetic, din educație, că așa se face sau așa e bine, frumos, recomandabil, așa trebuie, etc până la un moment dat când nu mai știam cine sunt. Și am început să mă caut. 🙂 Și la cap, dar mai mult la inimă. Acum sunt mai aproape de mine și e mult mai bine.

Știm că în cultura arabă există niște ritualuri de frumusețe unice. Care sunt cele mai interesante tehnici de frumusețe pe care le cunoști, pe care le-ai încercat și le aplici?

Păi, cel mai haios e epilatul cu zahăr. E haios pentru ce fețe faci și ce sunete scoți în acest proces. Zahărul se topește pe aragaz și se amestecă cu zeamă de lămâie, se frământă bine o cantitate mai mare, se porționează și se păstrează la frigider unde se întărește și devine sticlos. Ca să te epilezi cu el scoți o doză de la frigider, apoi trebuie încălzit în mâini până ajunge la consistența bună pentru epilat.

Raluca Al-Haddad, trucuri: „Am folosit-o și eu în Siria, dar e greu totuși să reglezi pasta, așa ca nu o mai folosesc”

VEZI  GALERIA  FOTO(1 / 2)

Dacă cine te epilează a scăpat pasta pe tine până se întărește prea tare, să te ții bine când smulge. Și cu asta am cam descris imaginea și sunetele. Dacă nu iese bine, vine la pachet cu un bonus de blesteme, etc. Dincolo de asta, această metodă e foarte bună și hrănitoare pentru piele. Am folosit-o și eu în Siria, dar e greu totuși să reglezi pasta, așa ca nu o mai folosesc. Ce îmi place mult este conturul de ochi cu kohl. Nu știu acum unde se mai face cu metoda tradițională, pulbere arsă din anumite ingrediente. Dar conturatul ochilor rămâne o emblemă a femeilor arabe, îmi place și acum.

În general mă machiez puțin și cât mai natural, dar când mai am răbdare și timp, îmi mai fac ochii cu negru tăciune. Baia la hammam e o plăcere, aburi și masaje, ceaiuri aromate, mmm. La fel, fructele întinse pe față, pe mâini, pe decolteu, pe picioare, chiar pe tot corpul, cu orice ocazie, sunt sănătoase și parfumate, pielea se bucură foarte tare de fructe.

Ai un trup de invidiat. Faci sport, ții o dietă?

Am ținut tot felul de diete, inclusiv una cu un praf de slăbit cu tărâțe și cacao care era așa un la gust că mâncam la o masă doza pe trei zile. Nicio dietă nu ține a-la-long dacă nu mănânci puțin și hrănitor tot timpul. Degeaba te chinui o lună, două, scazi niște kilograme. Apoi sari iar în frigider și mănânci 5 porții la o masă. Am făcut și sport, aproape zece ani de sală și parc de 3-6 ori pe săptămână.

Raluca Al-Haddad, trucuri de slăbit cu mâncare arăbească

Cu pandemia m-am oprit și îmi pare rău, deja simt că am nevoie să mă mișc din nou. Dar înca nu am reușit să mă organizez. Sper să mă reapuc de mișcare cât de curând. Dar până atunci, treaba asta cu mâncatul cât volumul unui pumn strâns al propriei mâini, maximum doi, e foarte bună.

Nu mă mai umflu cu mâncare, stomacul nu se mai întinde, mintea nu mai adoarme, nu mă mai simt îngreunată după masă. Și încerc ca la o masă să nu mai amestec foarte multe lucruri diferite odată. Văd că îmi e bine așa, nu am mai rupt acul la cântar și e ok. Bine, nici nu am cântar acasă pentru ar fi un stres, mă ghidez după haine și după cât de ușor urc scările. Și cu siguranță nu mai caut să fiu o fantomă osoasă. 🙂 

Când fac sport foamea e mai mare și cresc normal cantitățile, dar momentan varianta asta e bună. Cât mai puțină procesare, cât mai multe salate, legume, fructe proaspete, niște carne. Dar în nici un caz zilnic, și dulce pentru suflet, de poftă, un desert cu semnificație, ceva ce îmi place din copilărie. Sau vreo descoperire pentru papile. Nici dulcele în fiecare zi, nici nu simt nevoia.

„Arabii mai pun pe masă la început și murături”

Ce anume din mâncarea arăbească consideri că ajută într-o dietă corectă?

Salatele, năutul, lintea, cruditățile care sunt disponibile și iarna. Recent am ascultat o carte audio despre glicemie și recomandarea era să începi masa cu crudități, legume crude, salate. Apoi proteine și grăsimi, și abia la final dulcele. Era și exemplul unei femei de origine din Liban (bucătăria libaneză și siriană sunt identice, este aceeași zonă geografică). Femeie care toata copilăria a început mesele cu salate – tabbouleh, fattoush, orice salate – și care mutată de acasă a început să se îngrașe.

Arabii mai pun pe masă la început și murături, poate ați remarcat asta dacă ați mers la restaurante cu bucătărie arăbească. Masa începe cu aceste salate și murături, plus salată de vinete, de năut, toate acele antreuri care conțin partea de crudități și de proteine în mare parte vegetale. Mai puțină carne la începutul mesei și absolut nimic dulce.

Cum ține Raluca Al-Haddad glicemia sub control: „Această ordine este cea mai sănătoasă pentru organism”

Apoi felurile principale, carne, grăsimi, combinații. Și la final dulcele: fructe, prăjituri, cafele, ceaiuri. Această ordine se pare că este cea mai sănătoasă pentru organism și ca digestie și ca impact și variație a glicemiei. Nu mai spun cât de gustoasă este bucătăria asta.

Povestește-ne cum este să porți în tine și cu tine două culturi? Ce pui în practică mai mult?

De cele mai multe ori nu mă gândesc la asta și nu îmi dau seama. Dar uneori după ce fac sau spun ceva mă gândesc: ”interesant, acum am acționat din partea asta”. Este un câștig, pentru mine e un tezaur dublu, numitorul comun e că toți oamenii sunt… oameni. Îmi place enorm când descopăr asemănările din obiceiurile diferite.

Mereu am căutat instinctiv unitatea, poate pentru că uneori am simțit că trebuie să aleg între o parte sau alta.

„In Siria sau în țările arabe am grijă de exemplu să mă îmbrac așa cum este normal acolo”

Evident că în Siria sau în țările arabe am grijă de exemplu să mă îmbrac așa cum este normal acolo. Aici mă simt mai liberă la haine. Dar uneori partea europeană are anumite insensibilități, o distanță sau o răceală, iar ceea ce pare restrictiv la arabi e uneori de fapt ceva foarte cald și primitor. E greu de pus în cuvinte.

Dacă traduci mot-a-mot expresiile arăbești de iubire, în română te apucă râsul, par extrem, dar extreeeem de siropoase. Dulcegării e puțin spus. Și totuși, acolo au sens, conținut și nu sunt niciodată prea mult. Să spui cuiva ”Ești ochii mei”, să strigi pe cineva ”iubire, iubitule, iubito” sau ”inima mea” e ceva absolut firesc. Iar dacă arabii vor să își exprima iubirea intens sau poetic, apar expresii aproape intraductibile.

Raluca Al-Haddad: „In Siria am început să scriu în cap o carte, la care scriu constant de atunci și care încă nu e scrisă în realitate”

Scrii atât de frumos. Talentul acesta l-ai dobândit pe parcurs sau îl aveai de mică?

Habar nu am. Când eram mică stăteam ore în șir cu ochii pe pereți și mă gândeam la câte în lună și în stele. Dacă citeam ceva care mă intriga, îmi părea interesant, stăteam mult și analizam. Scriam poezii, m-a și dus mama la un coleg al ei profesor de română, care mi-a publicat niște poezii într-o revistă locală.

Și cred că și în liceu am avut câteva poezii într-o revistă. Mai scriam când mă plictiseam în ore și îl descopeream pe Nichita Stănescu, dar nu a fost ceva de durată. Dar de scris nu-am apucat practic niciodată până la știri. Și nici nu voiam la scris, eu voiam să fiu pe imagine, să fiu operator, dar am rămas în redacție.

Doar acum vreo 2 ani am scris din mine și pentru mine, când am început să scriu bucățelele astea de text pentru blog, pe care cu greu le postez acum. Deși, dacă stau să mă gândesc, în Siria am început să scriu în cap o carte, la care scriu constant de atunci și care încă nu e scrisă în realitate. Cine știe, poate la un moment dat răsare. 🙂

Raluca Al-Haddad, dezvăluiri despre trucuri și secrete

PRIMA NEWS înseamnă să fii matinală. Ești o persoana matinală sau te-ai adaptat?

Am fost mereu matinală, mă trezeam la 5 să merg în parc la alergat, apoi la sală, apoi la birou. Sau să citesc, dacă nu aveam energie de sport. Ce pățesc acum însă e amuzant: dacă ceasul sună la 4 fix, chiar dacă am dormit 8 ore, sunt amețită de somn toată ziua.

Dacă sună la 4.30 e perfect, sunt odihnită și trează. Nu înțeleg, diferența e doar de jumătate de oră, indiferent de numărul de ore de somn. Mi-a zis un medic că ar putea fi vorba de fazele somnului. Dar cred că la vară mă voi regla mult mai ușor, vara mereu mă trezesc singură mult mai devreme și mult mai odihnită.

Că tot vorbim de televiziune. Ai o carieră de jurnalist de mulți ani. Care este cea mai frumoasă amintire pe care o ai?

Copilul scos dintr-un puț în care stătuse toată noaptea, pentru care au fost excavate curțile a două case, gardul dintre ele și copacii de acolo, până în șosea la marginea asfaltului. După ce părinții lui crezuseră că l-au pierdut iar medicii de la ambulanță îi băgaseră in puț un furtun cu oxigen să poată respira, pentru că era foarte jos, mai mulți metri sub pământ, spre dimineață puștiul a fost scos de un pompier pe umăr și, trezit din somn, micuțul zulufat blond ne-a servit tuturor un zâmbet cât toată lumea. Nu vă pot descrie sentimentul.

Raluca Al-Haddad, amintiri de la începutul jurnalismului: „Poliția, în loc să mă dirijeze spre adresă, ne tot scotea din oraș”

A mai fost Cairo, tot la categoria amintiri, de data asta ciudate. Cairo este unul dintre cele mai aglomerate orașe din lume, pe care eu l-am văzut gol, fără țipenie de om, la înmormântarea lui Yasser Arafat, pentru că era și Ramadanul, dar și condiții speciale de securitate pentru toți liderii din lume veniți la funeralii. Abia am ajuns la locul pentru transmisiunile în direct cu 5 minute înainte, un hotel din centru de unde se vedea bine orașul în spatele meu și abia am avut timp să facem legătura, că deja eram în direct, gâfâind după ce alergasem pe scări până pe acoperiș.

Poliția, în loc să mă dirijeze spre adresă, ne tot scotea din oraș, așa că într-un Cairo gol-goluț eram cât pe-aci să ratez prima transmisiune pentru că ne tot trezeam pe autostrăzi în afara orașului. Iar seara la ora 18.00, principalul jurnal de la Realitatea atunci, am împins o jurnalistă din altă țară care nu voia să se dea la o parte de pe lada pe care ne urcam la cadru, deși era deja tronsonul nostru de satelit plătit.

„Era să se așeze pe mine un elefant și operatorul m-a împins din cadru la timp”

Aveam prima știre în jurnal și ea își așeza tacticoasă părul pentru un stand-up înregistrat pe timpul nostru. Sau când a ieșit Traian Băsescu președinte și eu transmiteam de pe o mașină din mijlocul oamenilor, eram înghețată după niște ore de stat în ger, un picior nu mi se oprea din tremurat și mă întrebam dacă se vede în cadru, iar la final când am coborât după un live lung de peste 5 minute, colegii mi-au spus că am vorbit peste 2 minute singură, nu mai eram în live, dar nu auzisem când mi-au zis.

Sau când era să se așeze pe mine un elefant și operatorul m-a împins din cadru la timp. 🙂

Ai studiat în Damasc. Nu te-ai gândit că ai putea să trăiești într-o țară arabă?

Da și nu, pot și nu pot. Pot trăi perioade, îmi place enorm atmosfera, mâncarea, clima, aromele, dar nu cred că aș putea trăi permanent doar într-o țară arabă. Când sunt acolo îmi e dor de partea asta, iar când sunt aici mi-e dor de Mediterana și de zumzetul de acolo, cu soarele fierbinte și intensitatea aia uneori kitsch-oasă și contrastele ei.

Am trăit deja, deci e clar că pot, dar nu pentru totdeauna. Sunt prea doritoare să văd multe ca să stau într-un singur loc. Și uite ce noroc am acum că ai mei nu au stat doar în Siria, ce bine că au mers între ambele țări, uite ce război, ce greu este să supraviețuiești acum acolo.

Raluca Al-Haddad: „Vărul meu m-a învățat un truc, să nu mai pun la suflet că pronunț greșit și că râde lumea de mine”

Deși probabil că nu aș fi trăit oricum doar în Siria. Probabil că după  experiența tatei de a studia în România și a mamei de a merge liniștită într-o țară arabă, aș fi călătorit oricum, aș fi studiat oricum în altă țară, aș fi plecat oricum ca ei doi să văd lumea largă.

Ai niște povești super haioase din perioada în care învățai limba arabă. În vorbirea practică și s-a întâmplat să faci vreo greșeală de care să râzi și acum?

Făceam probabil des, că la început majoritatea celor care auzeau că am venit să stau mai mult ca să învăț araba mă puneau să spun câte ceva și apoi râdeau. Este știut cât de greu învață străinii pronunția, diferențierea literelor care seamănă și care te pot băga în bucluc.

Vărul meu, care a învățat în România, m-a învățat însă un truc să nu mai pun la suflet că pronunț greșit și că râde lumea de mine: a zis să fiu atentă nu la cei politicoși, ci tocmai la cei care râd, pentru că sesizează greșeala și ei sunt profesorii mei cei mai de preț.

Mi-a spus să îi întreb mereu exact pe ei ce am spus așa de amuzant, că ei vor repeta pentru mine și greșeala și varianta corectă. Checked! Așa i-am transformat practic în aliații mei tocmai pe cei de care de obicei ai tendința să fugi, pentru că te simți luat la mișto și îți dau sentimentul că nu faci bine.

Foto: Prima News

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News