Olimpia Melinte, actriță: Uneori sunt spaima tuturor de pe platou!
:contrast(8):quality(75)/https://static.unica.ro/wp-content/uploads/2018/03/Olimpia-Melinte-actriță-Uneori-sunt-spaima-tuturor-de-pe-platou.jpg)
Vezi și: George Piștereanu, actor: “Dacă știam dinainte de actorie, nu m-aș fi apucat de meseria asta!”
Cum și cât te pregătești pentru un rol?
Depinde de rol! De obicei mă pregătesc cu foarte mult timp înainte, sunt săptămâni întregi de repetiții, sunt luni de gândire. De fapt, totul începe cu a mă gândi cum ar trebui să fie femeia respectivă, pe care o joc. Tocmai pentru că pregătirea pentru un rol îmi consumă foarte mult timp, nu prea îmi permit să preiau multe roluri pe an. Vreau să acord fiecărui proiect pe care îl fac timpul necesar.
Cum ești când filmezi?
Cred că regizorii cu care lucrez, și colegii mei mă văd cam serioasă. Nu prea socializează cu mine prea mult, pentru că mă văd prea serioasă. După aceea, la finalul filmărilor, când ajung să mă cunoască, constată că omul ăla a dispărut și pot fi complet altă persoană. Poate că uneori sunt chiar spaima tuturor de pe platou, pentru că vreau să-mi fac treaba foarte bine.
Vezi și: Vlad Ivanov, actor: “Sunt filme pe care le văd de 12-15 ori!”
Cum crezi că s-au schimbat filmele românești față de cele care erau acum 30 de ani?
Foarte mult. Cred de asemenea că e nevoie de educație cinematografică în școli, și asta pentru că cei mici, copiii au nevoie să învețe ce înseamnă un film de autor și ce înseamnă cinematografia românească până acum. Filmele pe care le-am văzut noi când am crescut erau niște povești. În ziua de azi e nevoie de mai mult în cazul filmelor. Totuși, mă bucur că an de an apar regizori noi, așa cum a fost anul acesta la premiile GOPO , când am remarcat niște debuturi senzaționale. Mă bucur deci că lucrurile evoluează în bine.
Cât de des plângi la filme?
Plâng destul de des! Doar că e nevoie să fie o poveste puternică, ca să mă emoționeze suficient. Dar da, încă mai plâng la filme.
La ce film ai plâns ultima dată?
La „Loveless“ („Nelyubov“, 2017, r. Andrei Zvyagintsev).
Foto: Dumitru Angelescu.
Urmărește-ne pe :contrast(8):quality(75)/https://pasalau1.dev.unica.ro/wp-content/plugins/rro-feed/no-picture.jpg)
;'%3E%3C/svg%3E)
