Dan Puric: Ministerul Culturii ma sponsorizeaza fiindca am vedenii

Ai ocazia sa-l vezi in mai multe spectacole la Teatrul National si sa-i citesti si cartea cu interviuri, „Cine suntem”. Noi am vrut sa aflam cine este el. La spectacolele lui, razi si plangi.
Stie sa se joace cu emotiile spectatorilor cu usurinta unui magician – si asta fara cuvinte! Asa ca m-am dus sa-l intalnesc pe Dan Puric pregatita sa-mi rascoleasca credintele si parerile. Am reusit sa-l fac sa rada de insistenta cu care incercam sa-l fac sa spuna ceva despre sentimentele lui. Facea ce facea si tot ajungea la dragostea de neam. El este, iremediabil, indragostit de neamul romanesc. Poti sa-l critici pentru asa ceva?

Cand ti-ai dat seama prima oara ca poti sa „vrajesti” oamenii?

Cand mi-am dat seama ca ceea ce fac producea o bucurie instantanee. De exemplu, in liceu, imitam profesorii. Se bucurau colegii extraordinar si chiar profesorii. Ii imitam in asa fel incat nu era rau. Nu eram cinic. Caragiale spune ca arta incepe atunci cand elevul, in spatele zidului scolii, face portretul profesoarei de matematica. Este si un mimesis, dar este si o atitudine. Este si o razbunare acolo. Il imitam pe Ceausescu, de exemplu, in  clasa. Adunam doua clase intr-una singura si tineam conferinte.

Despre ce erau conferintele?

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Faceam congresul XIII, le reproduceam pe toate. Era o lume exceptionala, ii dadeam decoratii lui Emil Bobu, lui Verdet – faceam tot guvernul acolo. Si atunci mi-am dat seama ca produceam bucurie – aceasta bucurie ne lega. Ei, aceasta bucurie am cautat s-o pastrez acum, cand urc pe scena. Mie mi-a zis maestrul meu – Dumnezeu sa-l  odihneasca, a fost genial – Dem Radulescu: „Draga Dan, atata iti las mostenire, sa tii minte de la mine. Cand urci pe scena, nu uita sa te bucuri. Ca daca te bucuri, ii bucuri si pe ceilalti.” E o bucurie extraordinara. Si pesemne ca atunci se intampla aceasta legatura tainica cu sufletul celuilalt, se creeaza o afinitate.

De unde-ti vine inspiratia pentru spectacole?

Cum fac eu spectacolele? Dau drumul la muzica si mai spal un vas, mai matur prin casa, nu fac nimic special, si, la un moment dat „vad”. Deci: „mi se da”. Am, ca sa zic asa, o vedenie. Puric are vedenii!? Da. Mi-a zis mie cineva ca, la Ministerul Culturii, au vrut sa ma faca director de teatru si am zis: „Domnule, trebuie sa ma duc cu plan de buget, cu plan repertorial…” Zic: „Daca esti stupid, du-te cu asa ceva! Dumneata nu intelegi ca trebuie sa ma duc la ministrul culturii si sa-i zic: trebuie sa ma sponsorizezi ca am vedenii!” Sunt ca Ioana D Arc! Intelegi ce vreau sa spun? Am aceste vedenii, adica „mi se da”. Stii ce cumplit e cand nu „mi se da”? Michelangelo se uita la o piatra si zicea: „In aceasta piatra se ascunde un suflet, un om”. Eu ascult o bucata de muzica si, cateodata, vad sufletul cum tasneste – nu intotdeauna. Eu ma rog la Dumnezeu sa nu ma lase. Pentru ca stiu ca nu-mi apartine. Poti sa-mi dai acum o bucata de muzica, sa ma concentrez si sa nu „vad” nimic.

Ce amestec are iubirea in tot acest proces de vedenie?

Ea nu are amestec. Fara ea nu se poate, ea e motorul. Apostolul Pavel zice asa: „Adevarul ne elibereaza.” Si face un amendament extraordinar: „Da, dar fara iubire nu face nimic!” Stii ca adevarul, la un moment dat, ne poate traumatiza? Un adevar poate sa aiba o dimensiune cinica. Sa luam intr-o situatie de viata in care trebuie sa-i spui unui om un lucru grav. Si daca-l iubesti nu te duci cu grija? Nu-ti tremura carnea pe tine ca stii ca poti sa-l traumatizezi? Nu-l pregatesti?

Cum vibreaza publicul din strainatate la spectacolele lui, ce relatie speciala il leaga de poporul roman si cum reuseste el sa-l reprezinte in afara, citeste mai mult in Unica de Octombrie!

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News