Masajul prin călcătura monahală

Chiar dacă ţii la demnitatea ta, uneori este chiar indicat să te laşi călcată în picioare. La propriu. Numai aşa îţi vei putea recăpăta verticalitatea… coloanei!
Unele persoane care au slujbe ce necesită statul mai mult pe scaun acuză frecvent dureri de spate. Dureri care devin cu fiecare zi care trece din ce în ce mai intense. Mulţi încearcă să scape de ele prin masaje, însoţite uneori de aplicaţii cu diferite creme. Dacă la început acestea dispar, reapar în scurt timp, manifestându-se mai dureros.

 Explicaţia constă în faptul că prin masajul simplu s-a „umblati” doar la efect. În realitate, poate fi vorba de o scolioză lombară sau de deplasarea unor discuri, care trebuie obligatoriu să fie readuse în poziţia lor ideală. Or, acest lucru nu şi-l poate face omul singur.

Moştenire preoţească

Tainele tehnicii de îndreptare a oaselor – cunoscută şi sub numele de „călcătura monahală” – le-am deprins de la părintele Elefterie, pe care l-am întâlnit la Mânăstirea Agapia Veche. Aveam cam 15 ani pe vremea aceea şi îmi aduc
aminte că iniţierea propriu-zisă nu a durat mai mult de câteva minute.

Probabil că părintele Elefterie o fi văzut în mine mai mult decât se putea vedea la prima vedere, căci imediat m-a şi pus la treabă: „Calcă-i tu, băiete, că eu nu prea mai pot. Am îmbătrânit şi eu…” Acolo, pe podeaua chiliei, mi-am început drumul în dechircirea de dureri a oamenilor. Veneau pacienţii gheboşaţi sau strâmbi de-a binelea şi plecau fericiţi şi… mai drepţi. Afost o perioadă plină de învăţăminte, de vămi şi de încercări, o perioadă în care am învăţat că vindecarea vine numai de la Dumnezeu.

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Ce este «Călcătura monahală»

Călcătura monahală este, de fapt, o serie de proceduri care, în esenţă, ţin de osteopatie. În fapt, terapia constă într-o suită de manevre efectuate atât cu mânile, cât şi cu picioarele.

 Practic, se foloseşte un întreg arsenal anatomic: coate, palme, degete, antebraţele, genunchii, labele picioarelor, călcâiele sau combinaţii între acestea. Per total, se poate vorbi de peste 200 de manevre, dar la fiecare pacient – în funcţie de structura acestuia, de cum este inflamat, de felul în care poate să stea acesta – se aplică numai variantele recomandate.

Afecţiuni tratabile

Prin călcătura monahală pot fi tratate: luxaţia de gleznă, platfusul, luxaţia de genunchi, luxaţia de şold, hernia de disc, scolioza, cifoza, lombosciatica, spondiloza, discopatiile, torticolisul etc. Preventiv, este indicată pentru anumite afecţiuni care „ţinî de coloana vertebrală. De exemplu, vertebra a V-a dorsală afectează inima; vertebrele din zona lombară afectează organele genitale sau rinichii, precum şi circulaţia la nivelul membrelor inferioare; vertebrele 9-10 afectează stomacul ş.a.m.d.

Cum adesea bolile apar ca o reflectare a unor dizarmonii mai profunde, acest procedeu s-a dovedit a fi eficient inclusiv în cazuri de dureri de cap, tulburări de echilibru şi de memorie, tulburări nervoase cauzate de poziţionarea incorectă a vertebrelor cervicale, în cazurile de afecţiuni ginecologice şi digestive cauzate de poziţionarea incorectă a bazinului.

În privinţa duratei tratamentului, am observat că, cu cât persoana a făcut tratament antiinflamatoriu mai mult, cu atât şi tratamentul meu este mai lung. Explicaţia constă în faptul că, în cursul tratamentului antiinflamator, musculatura se relaxează; relaxându-se, presează pe discuri sau pe zona bolnavă.

Vine un pacient şi spune că-l doare mijlocul. Dar poate să-l doară de la platfus sau poate avea o cifoză care îi forţează zona lombară – deci cauzele pot fi multiple.

Călcătura monahală nu are contraindicaţii, nu intră în conflict cu anumite diete. Singura cerinţă este ca pacientul să fie îmbrăcat îndeajuns de comod (deci cu haine largi, nu strâmte).

De multe ori, în cadrul terapiei, se aude un pocnet – acesta este cauzat de vaporizarea fluidului de la nivelul articular atunci când se extinde spaţiul la acest nivel.

Mic istoric

Osteopatia a fost fondată de medicul american Andrew Taylor Still, care creează, în 1892, prima şcoală de specialitate. Teoria osteopatică consideră că leziunile sau poziţionarea incorectă a oaselor în anumite zone ale coloanei vertebrale duce la disfuncţii somatice ale organelor, alimentate de impulsurile nervoase ce pornesc din acele regiuni. Legătura dintre structură şi funcţie e cheia apariţiei şi dezvoltării multor boli. Toate aceste disfuncţii somatice pot fi explicate şi din punct de vedere energetic. De-a lungul coloanei vertebrale există importanţi centri energetici. Subluxaţia unei vertebre afectează meridianul energetic principal, împiedicând fluxul energiei către diferitele organe.

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News