Învaţă copilul să stea singur acasă, după şcoală

De la vârsta de 7 ani, foarte mulţi copii sunt nevoiţi să rămână singuri acasă după ce se întorc de la şcoală. Ei trebuie ajutaţi să-şi aştepte părinţii în cele mai bune condiţii. Iată cum
Când începe şcoala, mulţi copii trebuie să stea singuri pană se întorc părinţii de la serviciu. Poate rămâne singur? Pentru ca să poată fi lăsat singur acasă după terminarea cursurilor, un copil trebuie să fie suficient de autonom şi pregătit să înfrunte situaţiile neprevăzute fără să intre în panică. Înainte de 5-6 ani, evident, nici vorbă să laşi un copil singur în casă, oricât de cuminte ar fi! Până la această vârstă, el nu are simţul pericolului şi, mai mult, nu poate rezista să se arunce în noi aventuri.

După această vârstă, totul este posibil, deşi e greu de stabilit care ar fi vârsta ideală când se poate descurca singur acasă. Totul depinde de gradul său de maturitare şi, în foarte mare măsură, de atitudinea părinţilor faţă de copil! Dacă sunt supergrijulii, există puţine şanse ca băiatul sau fetiţa să stea singur(ă), fie şi o oră.

Iar dacă până la vârsta şcolară aţi fost mereu împreună, să nu vă aşteptaţi să sară în sus de bucurie când îl lăsaţi singur o după-amiază sau o seară întreagă. Copilul trebuie învăţat progresiv să stea singur, ţinând cont de reacţiile lui şi de capacitatea voastră de a nu-i transmite propriile voastre nelinişti.

Este pregătit să stea singur?

Înainte de a şterge definitiv rubrica baby-sitter din carnetul de adrese, verificaţi dacă fiul sau fiica este gata să facă faţă situaţiei de a rămâne singur cu el însuşi.

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Ce trebuie să-i spui înainte de a pleca

Fără a-l copleşi cu sfaturi de tot felul, nu vă fie teamă să-i faceţi recomandări şi să treceţi în revistă împreună cu el situaţiile în care ar putea fi pus în lipsa voastră. Acest lucru îl ajută să găsească repere şi să nu se panicheze la cel mai mic eveniment care iese puţin din obişnuit.

Regula de aur pentru ca să se descurce singur: fă-l să simtă că ai încredere în el! Micuţul e în stare de mai mult. Dar a fi părinte este adeseori sinonim cu a fi îngrijorat. În general, părinţii au tendinţa de a subestima capacitatea de adaptare a copilului.

Stabiliţi împreună cu el un mic «planning»

Ajutaţi-l să se organizeze. Ca să ştie ce are de făcut după ce mănâncă, alcătuiţi o listă cu lucruri de făcut: să-şi aleagă manualele pentru ziua următoare, să repete o lecţie, să se uite la desene animate sau la serialul preferat, să facă un desen, să cumpere pâine, să pună masa… Dacă va face două treimi din aceste sarcini, este bine!

Nu-l încărcaţi cu sarcini ingrate

Evitaţi întrebările de genul «Ţi-ai aranjat camera? Sper că n-ai făcut din bucătărie un bazar! Ţi-ai făcut TOATE temele?”. Nu trebuie să ţii morţiş să-şi îndeplinească toate sarcinile. Dă-i un răgaz să se obişnuiască să stea acasă singur fără să facă boroboaţe prea mari.

Păstraţi legătura

„De îndată ce se întoarce acasă, Clara îmi dă telefon. Vorbim câteva minute şi aflu cum şi-a petrecut ziua. Înainte de a încheia discuţia, îi reamintesc că ne revedem la ora obişnuită. Acest telefon îi scurtează aşteptarea. Şi mie la fel”, ne dezvăluie Claudia (39 ani), mama Clarei (10 ani). Telefonul este un mijloc preţios de păstrare a legăturii. De aceea, nu ezita să suni – dar nu din cinci în cinci minute – iar copilul nu se va simţi singur.

Acceptaţi prezenţa unui prieten ori a unei prietene

O dată sau de două ori pe săptămână, după vârsta de 9-10 ani, puteţi testa formula-tandem: îşi invită prietenul cel mai bun, care este şi el singur acasă, ca să-şi facă temele împreună.

Şi în acest caz, stabiliţi nişte reguli: în primul rând, se fac lecţiile şi apoi televizorul şi joaca. Dacă principiul funcţionează bine, de comun acord cu părinţii prietenului, puteţi proceda în felul acesta pe tot parcursul anului, alternând: o dată la noi, o dată la voi. Evident, e şi mai bine când copiii sunt vecini.

Pregăteşte-i mici surprize

Alt truc de mamă: „Pentru cei doi copiii ai mei sunt prezentă chiar şi când lipsesc! Mă amuz anunţându-i că am ascuns bomboane sau bileţele în diferite locuri din casă. Până mă întorc de la serviciu, căutarea «comorilor» le ocupă tot timpul, ne spune Mirela, 42 ani, mama Clarei, 11 ani, şi a lui Răzvan, 9 ani.

 Îi putem încredinţa fratele sau surioara mai mică?

Atât timp cât copilul nu se simte perfect în largul lui singur în casă şi atât timp cât frăţiorul – sau surioara – este prea mic, nu încerca să-i dai o astfel de sarcină! Pentru el va fi o răspundere prea mare. După vârsta de 10 ani, este destul de copt ca să aibă grijă şi de cel mic, cu condiţia ca acesta să nu fie vreun năzdrăvan prea mare.

Foto: Shutterstock

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News