Negociază cu copilul, nu-l pedepsi!

De Stela Moisescu, pe

Nu doar lovirea copilului naşte traume, ci orice fel de pedeapsă, chiar şi „statul la colţ”. Arta negocierii cu cel mic este cheia disciplinării acestuia, nu pedepsirea.
„Orice reacţie violentă, fizică sau verbală, îl derutează pe copil. Dacă îl pedepseşti astfel, el va manifesta un comportament în oglindă şi-ţi va răspunde tot prin violenţă”, te atenţionează psihologul Mihaela Dinu.

Copilul cu vârste cuprinse între doi şi opt ani copiază comportamentul adultului, deci şi pe al tău. Atunci când el face o năzbâtie, iar tu îl pedepseşti folosindu-te de violenţă fizică sau verbală, cel mic va reacţiona violent la lucrurile ce-l deranjează şi va căpăta o atitudine ostilă, în general.  

„În cazul pedepsirii prin lovire părintele poartă toată vina. El dă dovadă de un simţ autoritar precar şi de incapacitatea de a se adapta la comportamentul şi limbajul copilului”, detaliază psihologul.

Orice formă de pedeapsă îi creează copilului pe termen lung o traumă, chiar şi dacă îl pui să „stea la colţ”. O astfel de pedeapsă îi arată celui mic că este indicat să se retragă şi să se întrăineze de cei apropiaţi atunci când apare o problemă.

Care sunt soluţiile de disciplinare atunci?

Psihologul te sfătuieşte să formulezi orice tentativă de pedepsire ca pe un „târg” pe care îl faci cu cel mic. Cel mai indicat este să-i interzici anumite activităţi plăcute, precum coloratul sau ieşitul în parc.

De exemplu, dacă obişnuieşti să-l duci în parc în fiecare zi, formulează astfel: „Nu te duc în parc azi pentru că ai răspuns urât bunicii”. Spune-i clar ce lucru a greşit, nu-i spune doar că „nu a fost cuminte”. În acest fel, cel mic învaţă că ieşitul în parc depinde de felul în care vorbeşte cu bunica sa.

Mihaela Dinu explică faptul că astfel de negocieri îi dezvoltă copilului simţul responsabilităţii şi îl determină să aprecieze lucrurile plăcute din viaţa lui şi să le răsplătească printr-un comportament pe măsură.

Academia Pediatrilor Americani este împotriva pălmuirii din următoarele motive:

Pălmuirea îi învaţă pe copii că este în regulă să loveşti atunci când eşti supărat;

Pălmuirea nu-l educă pe cel mic, ci îl face să devină temător şi să-şi ascundă greşelile faţă de părinţi;

În cazul copiilor care caută atenţie printr-un comportament dificil, pălmuirea poate fi văzută ca o formă de „atenţie” din partea părinţilor. În cazul acestor copii atenţia exprimată într-un mod negativ este mai bună decât ignoranţa.

Foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter