:contrast(8):quality(75)/https://static.unica.ro/wp-content/uploads/2011/03/cuplu_cearta.jpg)
Ziceai că ţi-ai găsit jumătatea – nimic nu v-ar mai putea despărţi. Şi, hodoronc-tronc, o vorbă a lui sau un gest te face să-l vezi cu alţi ochi: nu mai e de trăit cu el! Ce s-a întâmplat? Şi ce putem face ca să nu se întâmple?
Pare aberant ca iubirea într-un cuplu să se destrame pentru un lucru de nimic. Şi cu atât mai mult când se întâmplă cu perechi cu „state vechi”. Uneori, e semn că relaţia era deja „pe ducă” şi cei doi aşteptau momentul şi pretextul ca să o rupă.
Dar când totul merge de minune şi deodată un detaliu, aparent insignifiant, te face să înţelegi că nu mai poţi împărţi casa, masa, patul cu el – ce se întâmplă, pentru numele lui Dumnezeu? Citeşte mărturisirile cititoarelor noastre şi vezi dacă explicaţia şi sfaturile date de Liana Sever, psihologul nostru, se potrivesc cu ceea ce gândeşti tu!
O fi fost iubire adevărată, n-o fi fost?…
Nemiloşi, psihologii despică firul în patru, să ne convingă: ne îndrăgostim… ilogic! O privire, un gest, un zâmbet, o lacrimă aprind scânteia. Cei mai mulţi dintre noi recunoaştem că am fost prinşi în mreje de un… nu-ştiu-ce şi-un nu-ştiu-cum, vorba poetului… Şi, aşa cum începe, tot aşa se poate şi termina: brusc, inexplicabil, printr-un nu-ştiu-ce şi-un nu-ştiu-cum – o privire, un cuvânt, un gest, o lacrimă…
Precis îl cunoşteai bine?
… te-ar întreba psihologul. Ştii doar, iubirea e oarbă: vedem la „el” sau la „ea” ce vrem să vedem şi interpretăm fiecare detaliu astfel încât să ne justificăm sentimentele. Cu alte cuvinte, dragostea răstoarnă valorile. Care se vor aşeza la locul firesc, pe măsură ce sentimentele se diluează. Şi toate detaliile, care până atunci dădeau pinteni pasiunii, se transformă în motive drastice de despărţire!
«După trei pahare, a început să spună poveşti deşucheate…»
A fost dragoste la prima vedere. Dragoste nebună, de adolescentă! Val bea cam mult – mi se părea nefiresc, la cei 25 de ani ai lui – dar nu făceam caz. Până în seara aceea… Erau nişte prieteni la noi şi unul dintre băieţi adusese o sticlă de whisky.
După al treilea pahar, iubitul meu a început să depene istorioare porcoase din viaţa amicilor lui sau citite pe Internet… Toţi se tăvăleau de râs, doar eu eram împietrită: Doamne, cum putea fi atât de vulgar?! Unde îmi fuseseră ochii până atunci? Ce or să creadă oamenii aceştia despre mine, dacă iubitul meu îşi permite să vorbească aşa de faţă cu mine? Nu mai simţeam decât milă şi dezgust pentru el. Cum au plecat musafirii, mi-am făcut bagajul. Nici că l-am mai văzut pe Val vreodată!
Elisa, 28 de ani, agent de vânzări
Ce spune psihologul
Dragostea la prima vedere este întotdeauna plină de pasiune. Iar la 20 de ani nu prea despici firul în patru, să vezi ce calităţi şi ce defecte are partenerul tău – te laşi dusă de… val. Există şi lucruri pe care încă nu le ştii despre el? Cu atât mai bine, misterul potenţează iubirea. Până într-o zi, când misterul se destramă.
În cazul Elisei, mila care a înlocuit brusc pasiunea a fost o reacţie de autoapărare şi de revalorizare: „Dacă iubitul meu are nevoie de atât de puţin ca să fie fericit, nu mă puneţi în aceeaşi oală cu el!” Dacă reacţia ei a fost atât de puternică, înseamnă că a descoperit o diferenţă drastică între ei doi, diferenţă care, admiţând că ar fi vrut să continue relaţia, tot ar fi destrămat-o într-o zi.
«Şosetele aruncate ghemotoc în maşină au pus capac!»
Eram făcuţi unul pentru celălalt: eu aveam 33 de ani, el – 41, fuseserăm căsătoriţi, ştiam cum merg lucrurile… Singura problemă urma să fie absenţa lui de acasă, din cauza serviciului. Îi duceam dorul, dar nu asta mă supăra cel mai tare, ci firea lui dezordonată. Asta a şi „pus capac” relaţiei noastre, în ziua când am venit mai devreme de la birou, ca să pregătesc o cină romantică înainte să ajungă el, de la aeroport.
El ajunsese mai devreme şi îşi aruncase efectiv lucrurile prin toată casa! Iar în maşina de spălat erau cinci perechi de şosete, făcute ghemotoc! N-am mai putut: am făcut un scandal monstru şi i-am cerut să plece de la mine. Ceea ce a şi făcut… cam iute şi fără comentarii, dacă stau să mă gândesc acum.
Iulia, 35 de ani, director de marketing
Ce spune psihologul
În general, persoanele care nu-şi pot ordona viaţa interioară (gândurile, sentimentele, reacţiile) tind să compenseze printr-un exces de ordine exterioară. Este şi cazul Iuliei. Dezordinea exterioară a soţului îi amintea că ea însăşi este o bombă cu efect întârziat. Odată produsă explozia, Iulia a vrut, instinctiv, să prevină altele la fel. Şi a alungat de lângă ea… detonatorul.
«Când a luat toată tarta din faţa gazdei, totul s-a terminat între noi!»
L-am întâlnit la Operă. Eu – o mare iubitoare a genului, el – un intelectual fin. Eu – divorţată, el – văduv. În următorii doi ani, l-am ţinut pe Niki „pe palme”, ca să-i arăt cât de mult îl iubesc şi ce bine ne potrivim. Eram aşa de mândră de el! Până când a „făcut-o lată”. Oprietenă ne-a chemat în vizită şi ne-a tratat cu plăcintă cu brânză: a pus pe platou trei felii mari. Niki a luat una, apoi… încă una.
Nu-i adevărat – mi-am spus – Niki al meu?! Să facă un gest atât de grosolan? M-a măcinat gândul acesta câteva luni, timp în care s-a ales şi praful de iubirea mea pentru el. Şi ne-am văzut fiecare de drumul său.
Valeria, 53 de ani, contabil
Ce spune psihologul
Avem adesea tendinţa de a-l ridica pe omul iubit pe un piedestal – se întâmplă la orice vârstă. Idealizându-l, nu-i mai acceptăm defectele pur omeneşti. Pe de altă parte, ce prevala pentru Valeria – dragostea reală pentru soţul ei sau orgoliul de a-l etala ca pe un trofeu? Poate că el a intuit asta şi, premeditat sau nu, a avut o reacţie provocatoare: „Poftim, nu sunt aşa cum te împăunezi tu! Acum mă mai vrei?”. A fost felul lui de a-i spune că ea confundă iubirea cu orgoliul – pe de o parte şi cu răsfăţarea partenerului – pe de alta.
Urmărește-ne pe :contrast(8):quality(75)/https://pasalau1.dev.unica.ro/wp-content/plugins/rro-feed/no-picture.jpg)
;'%3E%3C/svg%3E)
