Ce faci dacă soţul tău este alcoolic

De Lumea Femeilor, pe

Ruşine, minciuni, izolare, violenţă verbală şi fizică… Viaţa cu un soţ alcoolic e o tragedie zilnică. Nu există soluţii miraculoase, doar erori de evitat.
Să vezi cum soţul alcoolic tău vine pe şapte cărări şi ţipă la tine din senin nu e, cu siguranţă, ceea ce ai visat atunci când ai spus „Da”. Totuşi, ai jurat să-i fii aproape la bine şi la rău, până ce… Ar fi prea simplu să intentezi divorţ şi poate că iubirea ce v-a unit te îndeamnă să faci ceva mai înainte.

Întâi de toate, ajută-te pe tine!

Cel mai înţelept lucru pe care îl poţi face pentru tine este să înţelegi că nu-l poţi ajuta dacă el nu vrea. Atâta vreme cât nu simte nevoia de a se opri, totul este în van. Soţul tău ştie că alcoolul îi face rău, dar bea în continuare în virtutea unei necesităţi, cea care l-a şi îndemnat să se apuce de băut. Să-i reaminteşti că trebuie să se oprească nu face decât să mărească presiunea contra căreia el se apără prin băutură. Trebuie să fii pregătită pentru momentul în care el va dori să fie ajutat să scape de alcool.
Fă-ţi rost de numărul de telefon al Asociaţiei Alcoolicii Anonimi. Sigur, nu vei merge acolo în locul lui, ci doar îl vei ajuta să devină principalul artizan al reabilitării sale.

Nu-i place să fie etichetat drept „alcoolic”

Fiecare caz de alcoolism este unul particular, pentru că are o cauză diferită. De aceea, dacă ai citit undeva sau îţi spun prietenii că trebuie să-l determini pe soţul tău să recunoască  realitatea – este alcoolic -, nu o va face. De asemenea, s-a dovedit că nici pititul sticlelor prin casă nu dă rezultate. Cine vrea să bea va găsi alcool în altă parte.

Încearcă să „îl ţii ocupat”

Nu-l cocoloşi: a băut şi nu mai poate face nimic în casă sau pentru casă. Dă-i sarcini şi lasă-l să aibă impresia că el e cel care decide dacă se achită sau nu. Împarte sarcinile în aşa fel încât, în eventualitatea în care nu le îndeplineşte, să nu suferi prea mult sau să nu te trezeşti în situaţia de a plăti şi niscaiva penalizări (dacă “a uitat” să plătească o factură, de exemplu).

Continuă să-ţi trăieşti viaţa!

Vizitează-ţi prietenii, du-ţi copiii la film, ia trenul o zi până la Sinaia şi seara povesteşte-i cum a fost. De fapt, povesteşte-i tot ce faci peste zi. Te vei mira, poate, dar aşa îi faci poftă şi lui să revină la normal. Dacă vrei, totuşi, să te descarci, vorbeşte despre tine: despre neputinţa ta de a mai tolera, despre fricile tale, despre furia ta. Acestea sunt singurele adevăruri pe care le poate suporta soţul tău. Doar ele l-ar putea ajuta să ia decizia de a nu mai bea.

Am fost alcoolic 30 de ani

“Am 45 de ani şi am fost un băutor de pe la 14-15 ani. Mi-a plăcut senzaţia pe care mi-a dat-o ani de zile alcoolul: eram puternic. Cu timpul, însă, am devenit din ce în ce mai singur, soţia mea a divorţat, iar rudele nu au mai vrut să mă vadă. Când m-am văzut singur, m-am speriat şi am făcut toate eforturile posibile pentru a nu mai pune pic de alcool în gură. Regret toate relele pe care le-am făcut, mai ales nevestei mele. Şi, mai ales, regret că nu pot întoarce timpul înapoi.” Mihai, Botoşani

Am crescut cu un tată alcoolic

“Încă de mici, eu şi fratele meu am asistat la scandalurile de nedescris ale tatălui meu, şofer de camion care, o dată revenit acasă, începea să bea. Eram în clasa întâi când am văzut prima oară cum tata o bătea pe mama. Apoi, am început să îmi dau seama că numărul sticlelor pe care mama le scotea permanent din casă era motivul scandalurilor şi al bătăilor. Când am intrat la liceu, tata fusese dat afară de la serviciu. Beat fiind, a uitat că trebuie să plece în cursă. Şi, astfel, tata a devenit o prezenţă constantă în casă, cu dimineţi în care nu prea zicea mare lucru (căci era mahmur) sau, dacă spunea ceva, era ca un fel de mârâit. Apoi seara era din nou băut. Pentru a avea bani de băutură, a vândut maşina. Ulterior, a murit călcat de o maşină. Era băut…” Georgeta, Alexandria, jud. Teleorman

Prietena mea a pierdut totul din cauza băuturii

“Mă doare să vă scriu despre cea mai bună prietenă a mea, care a ales paharul şi şi-a pierdut soţul, copilul, casa, serviciul şi pe noi, prietenii ei. Nu ştie nimeni, nici măcar părinţii ei din ce motiv s-a refugiat Carmen în alcool. Am dus-o la “Alcoolicii anonimi-grupul Radu Vodă” din Bucureşti, părea că înţelege dependenţa. Dar, dacă unul dintre noi (prieteni sau familie) nu mergea cu ea, Carmen nu se mai ducea. Stă la părinţii ei acum, iar mama ei, în vârstă de 78 de ani, o întreţine. Vecinii o mai aduc la uşa apartamentului. Cert este că ne-a rupt inima tuturor!”Delia, Bucureşti

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter