Suferinţa unui înger nevinovat

Mă numesc Gingiu Magdalena şi am 24 ani, sunt mama unui băieţel de 4 ani şi 8 luni. Citesc şi urmăresc mereu revista dumneavoastră, este impresionant şi emotiv această revistă
plină de suferinţă şi durere a oamenilor năpăstuiţi de soartă  şi văd cum  dumneavoastră ajutaţi de atâta timp oamenii şi copii care au căzut la boală, suferinţă şi sărăcie,  cum oameni cu suflet bun şi credinţă în Dumnezeu întind o mână de ajutor celor care au mare nevoie.

De aceea m-am decis să vă scriu povestea mea care a început prea devreme pentru o vârstă mult prea fragedă, cu speranţa în suflet că veţi publica şi scrisoarea mea.

Viaţa mea s-a schimbat odată cu venirea pe lume a copilului meu. Mi l-am dorit foarte mult, a fost o bucurie imensă atunci când am aflat ca sunt însărcinată, este o bucurie pe care nu o poţi descrie in cuvinte ci doar atunci când simţi prima bătaie a inimioarei lui, primele mişcări,  venirea pe lume a lui, prima îmbrăţişare, primul alăptat, primul gungurit, primii paşi, dar această bucurie nu a durat prea mult.

Când a venit Robert pe lume am zis că în sfârşit sunt o femeie împlinită, dar nu a fost aşa viaţa şi soarta avea să fie dură cu noi, cu toate astea nu am dat înapoi şi nu voi da niciodata indiferent cât de greu îmi va fi şi orice s-ar întâmpla.
Robert s-a născut la termen, sănătos, s-a dezvoltat conform vârstei, la vârsta de 11 luni a făcut primii paşi, era o bucurie imensă că în sfârşit îmi văd copilul mergând dar această bucurie avea sa se spulbere mult prea repede pentru o vârstă mult prea fragedă.

La 11 luni şi jumătate Robert a făcut o viroză, o gripă obişnuită, am fost la medic i-a administrat tratament, totul părea să fie bine, până când într-o zi fericirea şi bucuria de a-mi vedea  copilul mergând avea să se spulbere, nu aveam să ştiu că voi avea o aşa durere mare.

La vârsta de 1 an medicul de familie ne-a chemat la vaccin, lui Robert nu-i trecuse răceala, d-na doctor ştia, am confirmat şi eu acest lucru, cu toate astea tot i-a adminisrat vaccinul (antipolio), spunându-mi că ştie dumneaei mai bine ce face, nu cunoşteam prea multe despre acest vaccin şi nici ce reacţii poate să aibă pentru că nu ne informase nimeni.

După administrarea vaccinului Robert a făcut febră 2 zile, a început să fie din ce în ce mai moale forţa musculară începuse să se slăbească, când ne-am dat seama că ceva este în neregulă am plecat de urgenţa la Bucureşti, acolo avea să ne dea cumplita veste căci copilul meu paralizase din cauza vaccinului, am simţit că îmi fuge pământul de sub picioare, parcă cineva mi-ar fi luat o bucată din mine şi am început să-mi pun întrebări, de ce eu, cu ce am greşit de Dumnezeu mi-a dat o aşa durere.

N-am întors cu rezultatul şi m-am dus cu el la medicul de familie care îmi nenorocise copilul pe toată viaţa, după ce i-am spus ce sa întâmplat, pasivă a răspuns că asta este, se mai întâmplă. Nu ne-a ajutat cu absolut nimic şi nici eu nu i-am putut face nimic pentru că banii care îi aveam se cheltuiau prin spitale, tratamente, şedinţe de recuperare, foarte mulţi bani cheltuiţi.

De parcă nu ar fi fost deajuns, tatăl copilului, nici nu-l pot numi aşa, a decis să ne părăsească. Stăteam foarte mult timp plecată de acasă cu copilul la centrele de recuperare pentru că voiam să-mi fac copilul bine. Este cumplit de greu să lupţi de unul singur şi nu cred că există vre-un părinte pe lumea aceasta care să dorească să i se întâmple ceva rău copilului său.

Am luptat, lupt şi voi lupta în continuare indiferent cât de greu îmi va fi, cu toate acestea, el nu a înţeles ce este bine pentru copilul său, aşa că am luat hotărârea să divorţam.

De 3 ani mergem continuu la centrele de recuperare, dar din păcate progrese prea mari nu s-au văzut, începusem să-mi pierd speranţa de a-mi mai vedea copilul vreodată mergând, până când într-o zi speranţa a început să reapară.

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Am auzit de implanturi cu celule stem, am început să mă informez, găsind o clinică din China, dar costul era destul de mare şi anume 20.000 de dolari, am fost la casa de asigurări de sănătate dar dânşii nu au vrut să ne ajute aşa că am pierdut programarea, am încercat să strâng banii, dar nu am reuşit să adun foarte mulţi, cu toate uşile închise de autorităţi şi nici măcar o mână de ajutor, s-a mai spulberat încă o speranţă. Tot nu m-am lăsat învinsă de împrejurări şi am continuat să lupt cu toate că dacă nu ai bani degeaba lupţi, dar speranţa moare ultima. 

Acum o lună de zile norocul avea să ne surâdă din nou, un medic din România s-a oferit să ne ajute pentru a-i găsi lui Robert o clinică, care să ne poată ajuta. Am găsit o clinică din Germania XCell-center, am luat legătura cu medici de acolo dar aceştia au spus ca nu pot da un verdict până când nu vor vedea toate analizele medicale ale lui Robert, le-am trimis acolo şi am aşteptat o lună de zile pentru a primi rezultatul.

Dar Dumnezeu a vrut ca a doua zi de Paşti să ne aprindă lumină de bucurie în suflet, am primit confirmarea, în sfârşit cineva ne dă o speranţa, bucuria de a-mi vedea copilul din nou mergând, Robert este acceptat pentru implantul cu celule stem. Este o bucurie mare pentru mine, că în sfârşit am o speranţă, dar sper ca aceasta bucurie să nu se spulbere aşa cum toate celelalte, pentru că această intervenţie costă 10.590 euro, o sumă mult prea mare pentru mine, dar nu şi imposibilă, pentru că singurul venit pe care îl am este de 550 lei plus alocaţia copilului iar aceşti bănuţi abia îmi ajung pentru şedinţele de recuperare.

De aceea fac apel la toţi oameni cu suflet care pot să-l ajute pe Robert să fie un copil normal, aşa cum a fost el plin de viaţă şi energic. Este cumplit de greu şi de dureros să-ţi vezi copilul neputincios, mai ales când ştiu că nu l-am născut aşa.   
                      
Cu o floare se face primăvara, cu orice bănuţ primit din partea cititorilor dumneavoastră cu suflet mare, care îi pot readuce lui Robert bucuria de a merge din nou.

Este singura dorinţa pe care o am în suflet, sa-mi văd copilul din nou mergând.
Sper ca strigătul meu de ajutor să fie auzit şi sperăm din inimă că vom strânge aceşti bani şi Robert se va face bine.

Vă doresc multă sănătate întregii redacţii , dumneavoastră şi tuturor cititorilor, care ne vor întinde o mână de ajutor.
” Dumnezeu să vă binecuvânteze”

Pentru a face donaţii, puteţi folosi datele de mai jos 
Nume:  Cîmpeanu Magdalena
Cont:   RO66 CECE C001 9462 6340 9411 
 

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News