Jurnalul Iuliei (I): Am pornit pe căi greşite?

De Iulia, pe

Iulia cea calculată, cea pretenţioasă şi selectivă e cam de domeniul trecutului. E clar că nimeni nu învaţă din greşelile altora sau din greşeli în general. M-am uitat la „Sex and The City”…
De exemplu, în teorie cel puţin, ştiu că nu e bine să te încurci cu un bărbat însurat sau aproape însurat.  În practică însă, lucurile sunt puţin mai complicate. Mai ales când la 28 de ani, cu toate că eşti frumuşică, cochetă şi miroşi întotdeauna divin, stai încă cu mama şi tata şi nu te-ai mai bucurat de o relaţie sau de un bărbat, în adevăratul sens al cuvântului de aproape 4 ani.

De azi, de fapt, de ieri, m-am hotărât! Vreau să trăiesc, să fiu mai egoistă fără să îmi mai pese de consecinţe! Aşa că m-am cam încurcat cu unul dintre colegii mei de birou şi am uitat de regula mea preferată: „ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!”. Nu-mi vine să cred ce fac! Ce e în capul meu? Se însoară la vară! Iar pe logodnica lui, nu numai că o cunosc personal, dar mai stă şi la două case distanţă de firmă!

Deşi m-am angajat aici de un an de zile şi întotdeuna  am simţit că atracţia este reciprocă, abia azi am ieşit undeva doar noi doi. Pe lângă flirtatul din ce în ce mai evident în conversaţiile de pe messenger sau din sms-urile din zilele de Paşte, după program am mers la o cafea.

Am stat o oră în baie înainte să plecăm de la birou, nu cu el, singură. Nu din cauza durerilor de stomac (oricum erau doar emoţiile) ci să mă asigur că arăt mai bine ca niciodată. Aveam emoţii şi ce crezi…din păcate mi-am golit rezervele de ciocolată din geantă. 

Apropo de ciocolată, ce să-i fac? Dependenţa de micul afrodisiac şi starea de bine pe care mi-o dă, reprezintă  micul meu păcat nevinovat, zic eu. Şi zic mic, pentru că, deşi kilogramele în plus nu se pun pe mine… încă, întotdeauna încerc să „păcătuiesc” cu moderaţie şi la ore premise. Sinceră să fiu, nu-mi iese întotdeauna, pentru că mereu găsesc câte un motiv să mai gust ceva dulce, indiferent că sunt veselă, tristă sau  pur şi simplu mi se face poftă.

Imi plac pralinele fine şi investesc în ele cu conştiinciozitate. Nu ştiu cum să explic, e ca şi când mi-aş lua un parfum bun sau o pereche de pantofi must have.

Mă rog, în final am plecat la cafea aşa încercând să depăşesc  şi fără răfăţul meu de toate zilele. Am vorbit vreo două ore despre motivele pentru care treuie sa fim sau nu împreună… cumva . Şi, sincer, exceptând relaţia lui de peste 8 ani de zile şi nunta din iunie,ori sistemul meu de valori, nu văd de ce nu am fi împreună. Avem atâtea în comun, încât încă mă găndesc serios că într-o viaţă anterioară am fost fraţi siamezi.

M-a condus acasă cu maşina  unde am mai stat o oră. În ciuda celor 10 grade cu minus de afară, eu muream de cald, simţeam că nu am aer. Chiar eram indecisă, iar el aştepta o reacţie, un semn din partea mea… Înţelegeam că poate să fie cea mai mare dezamăgire sau cea mai frumoasă poveste de dragoste, dar erau prea multe de analizat. M-am gândit să plec. Mi-am luat haina de pe bancheta din spate şi înainte să ies din maşină, fără să mai găndesc, l-am sarutat… de fapt, ne-am sărutat preţ de 5 minute.

Tind să cred că m-am îndrăgostit rău, dar jur că de data asta nu-mi pierd capul! Abia ce am intrat pe uşă şi nu-mi vine să cred cât am scris deja… mai rău ca în vremea în care nu concepeam o zi fără consemnările din jurnal. E mai uşor să ţii lucurile în frâu când ai o evidenţă a şirului de evenimente, nu?

P.S. Nu uita, mâine trebuie să-ţi cumperi ciocolată!!!!!!!!!!  Mai ai doar două bomboane pe noptieră!

Newsflash!!! Tocmai mi-a dat sms, dar fac pe interesanta şi nu îi răspund . Deja mă alintă, cu nume de dulciuri…hihi sunt o prajiturică. Poate mi-a ghicit dependenţa? Mă sărută şi mă învită mâine dimineaţă undeva. Mă duc, fie ce-o fi!. Am intrat în horă, joc!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter