Magor Csibi: “Natura îți poate oferi aproape tot ce are nevoie un om”

Conduce un ONG ecologist de trei ani, timp în care se poate lăuda că a reușit să crească vizibil numărul oamenilor cărora le pasă de natură și să readucă în munții României un animal de mult dispărut, zimbrul.
Participă la maratoane și a renunțat la câteva dintre beneficiile confortului urban. Citește interviul intergral în revista Unica de septembrie, la chioșcuri începând cu 25 august.
“Cu o planificare mai bună, am putea avea o lume cu oameni mai fericiți”, spuneai într-un interviu. Da-ne, te rog, câteva idei de planificare…
De exemplu, dacă aș spune că Bucureștiul este un oraș agresiv sau agitat, foarte mulți oameni s-ar grăbi să mă susțină și doar foarte puțini să și schimbe ceva. Dacă am accepta că regulile pot fi schimbate oricând vrem noi și scopul nostru, ca locuitori ai unui oraș, ar fi să avem mai mulți oameni care zâmbesc în trafic, decât paradigma obișnuită de a avea mai multe benzi, parcări etc, am putea schimba calitatea vieții noastre destul de drastic, într-un timp relativ scurt. Pentru asta este nevoie de viziune. Dacă un oraș că Bogota a reușit să facă astfel de schimbări, noi de ce n-am reuși?
Care consideri că este cea mai mare realizare a ta ca director WWF?
Cea mai mare bucurie și realizare pentru mine este că, prin intermediul activității WWF România, am reușit să creștem vizibil numărul oamenilor cărora le pasă de natură. Peste 100.000 de oameni au semnat pentru salvarea pădurilor virgine și au reușit să aibă o contribuție majoră în schimbarea legislației pentru protecția acestor zone minunate. La fel, cu susținerea oamenilor încercăm să protejăm în acest moment râurile de munte, iar tot lor li se datorează că am reușit să oprim în parlament multe legi nocive pentru natură, mai ales modificarea Codului Silvic, ce urmarea acum câțiva ani să dea liber tăierilor legale.
însă nu voi uita niciodată nici momentul când s-a deschis ușa primului camion la Plopu, în Munții Tarcu, și am văzut cum un animal de mult dispărut din acea zona, zimbrul, face primii pași spre libertate. îți da o satisfacție enormă și îți reconfirmă că ceea ce faci creează o lumă mai bună.
De unde-ți vine pasiunea pentru natură?
Din familie. Acolo s-a creat cadrul ideal pentru mine pentru a mă atașa de natură și mai ales pentru păduri. Pe vremea copilăriei mele rafturile magazinelor erau goale, televiziunea ne oferea câte 15 minute de desene animate pe săptămâna, iar de calculator nici nu știam că există. Așa că mergeam cu bunicii, părinții, mai apoi cu prietenii, aproape săptămânal în pădure, cu sau fără scop. știam destul de multe și învățăm despre copacii, ciupercile, fructele de pădure, urmele diverselor animale și am văzut pentru prima și singură dată în viața mea și un lup în libertate. Acolo am învățat că natura îți poate oferi aproape tot ce are nevoie un om, evident dacă ai răbdarea și dorința de a și află cât mai multe despre ea. Apoi au apărut Captain Planet, scriitorii sovietici, maghiari și români de natură și evident tot atunci am văzut și cealaltă parte a monedei, cum arată un peisaj afectat de activitatea umană.
Cum ai descrie senzația pe care o încerci atunci când termini un maraton?
Alergarea este o descoperire recentă și surprinzătoare. în copilărie detestăm fuga, eram acel copil gras care avea note bune la toate materiile, dar nu putea să alerge 800 de metri ca să aibă notă 10 și la educație fizică. Am făcut sport o bună vreme a vieții mele, dar alergatul era oarecum răul necesar, pentru că în afară de șah, mai nimic nu puteam să fac fără să alerg.  Apoi am uitat total de mișcare, am ajuns încă o dată un om supraponderal și m-am apucat de alergare ca să slăbesc. Am fost provocat să alerg un semimaraton, am acceptat provocarea, am supraviețuit, iar de atunci nu m-am mai oprit și alerg de 4-6 ori pe săptămâna, cam 70 de km, in medie. Ca orice lucru în viață, terminarea unui maraton poate să fie un eveniment care te marchează, te schimbă și îți da o senzație nemaicunoscută până atunci sau poate să fie o nouă bifă la lista lungă a realizărilor noastre, fără prea multă implicație sentimentală. Am avut multe senzații la linia de finish, cea mai intensă la al doilea maraton, dar sfătuiesc toți cititorii să încerce și ei acest sentiment, pentru că merită experimentat.
Ce proiecte urmează anul acesta? Unde mai alergi, ce mai salvezi?
Urmează Maratonul Berlinului și, evident, Maratonul Internațional București, unde o să alerg în Team Panda WWF, în care invit orice cititor UNICA interesat de alergare și de cauzele noastre. Pe celălalt plan, vom continuă să insistăm pe protecția pădurilor, vom încerca să introducem câteva păduri virgine în patrimoniul UNESCO și să obținem legi mai bune pentru natură, mergem mai departe în campania noastră de salvare a râurilor de munte, aducem și alți zimbri la Armenis, dar nu uităm nici de ursuleții din păduri și din Centrul URSUS pentru Reabilitarea Urșilor Orfani sau de ultimii „dinozauri”, sturionii, care supraviețuiesc de 200 milioane de ani. Tocmai am început lucrări de renaturare la Mahmudia, în Delta Dunării, fiind prima zona umedă reconstruită de o comunitate. Comunitatea de aici e practic izolată de frumusețea și bogăția deltei, de zeci de ani, deși este situată în plină rezervație. Va invit să ne urmăriți pagina de Facebook WWF-România și website-ul, dacă vreți să primiți zilnic vești despre natură și despre eforturile noastre.
Citeste interviul în ediția de septembrie a revistei UNICA.
de Adina Rosetti
Foto: arhiva personală

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News