INTERVIU. Maia Morgenstern, detalii de la filmările pentru „Dirijorul Tăcerilor”: „Eu însămi puteam să devin o amenințare”

Maia Morgenstern ne-a vorbit deschis despre rolul jucat în drama psihologică „Dirijorul Tăcerilor”, inspirată din fapte reale, dar și despre frumusețea și provocările profesiei de actor. Pelicula regizată de Ovidiu Georgescu spune povestea mai multor generații care trăiesc într-o casă construită în 1925, în București, dar care urmează să fie demolată pentru a face loc unor clădiri de birouri.

Vorbiți-ne despre rolul dumneavoastră din filmul „Dirijorul Tăcerilor”. Ce misiune are și ce v-a atras la acesta?

Filmul are un subiect dureros și anume felul în care lăsăm să se deterioreze vestigii ale trecutului pentru a sluji alte interese. Este o temă dureroasă, actuală, o temă asupra căreia mulți dintre noi preferăm să tragem oblonul tăcerilor. Este ceva care cred că mi se întâmplă și mie în legătură cu acest subiect, care mă preocupă și mă doare.

Mă simt neputincioasă în foarte multe circumstanțe, de foarte multe ori. Sper ca filmul să atragă atenția și să fie un semnal de alarmă. Un alt motiv pentru care am fost atrasă de acest rol, a fost specificul lui: sigur că mă atrage un personaj negativ, sigur că mă incită și este o provocare. 

Pelicula este inspirată din fapte reale și are drept focus lupta a trei generații pentru a-și salva căminul. În plus, pe parcursul derulării acțiunii ies la iveală mai multe trădări. Cu ce emoție sau lecție v-ați dori să plece oamenii din sala de cinema după vizionarea filmului?

În primul rând, sper să vadă cât mai mulți oameni acest film. Sigur că fiecare îl va percepe și îl va interpreta, ca pe orice operă de artă, așa cum va ști și va putea. Cred că scenariul pornește de la un strigăt de neputință.

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Sper ca oamenii să rămână cu nevoia de a fi mai atenți la ceea ce se năruie și se prăbușește în jur. Mulți dintre noi avem tendința să rămânem indiferenți la lucrurile care se pierd. Este mai simplu să spui: n-am știut, nu am văzut. Uneori este, poate, mai comod să te uiți în altă parte și să te concentrezi la ce este nou, în loc să rămâi sub niște dărâmături, să te lași înghițit de principii. 

Povestiți-ne o întâmplare haioasă sau emoționantă petrecută pe platourile de filmare.

Eu am fost cea emoționată prin felul în care am înțeles eu să mă alătur acestui proiect. Întâmplarea haioasă a fost scena în sine, poate că nu nimeream întotdeauna să dau cu crosa, eu însămi puteam să devin o amenințare.

O carieră în actorie vine cu multe oportunități, însă uneori și cu refuzuri. Dumneavoastră ați pierdut vreodată un rol pe care vi-l doreați foarte mult? Cum ați învățat să depășiți aceste momente de altfel inevitabile într-un astfel de domeniu?

Eu am pierdut și un rol pe care mi l-am dorit suficient de tare. Îmi place să cred că mi-am vindecat orgoliu, că mi-am pansat orgoliul rănit, iar viața mi-a dovedit că am primit apoi de șapte ori față de ce am crezut că am pierdut la un moment dat.

Am învățat să îmi gestionez emoțiile și cred că procesul nu este încheiat. Uneori trebuie să înveți să prioritizezi, nu ai cum să le ai pe toate. Cred că atunci când ai ceva de făcut trebuie să încerci să îl faci cât mai bine și să mergi înainte. 

Citește și: EXCLUSIV. Maia Morgenstern, despre copiii ei: „Trăiesc cu niște cicatrici, cu niște răni nevindecate ale etapelor pierdute, dar nu aș face altfel”

Ce sfat aveți pentru actorii aflați la început de drum?

Eu cred că sfaturile funcționează cel mai bine atunci când sunt cerute punctual și atunci când nu pornesc de la ceva negativ. Dacă ar fi să mă gândesc la sfaturi generale, cred că respectul față de sine, conștiinciozitatea, rigoarea și disciplina interioară nu au ce să strice.

Ce iubiți cel mai mult la profesia dumneavoastră?

Amintirile care se țes. Cred că și căutarea adevărului, personajelor, situațiilor, surprinderea locului și momentului în care mă întâlnesc cu personajul pe care urmează să îl interpretez. 

Care considerați că a fost una dintre cele mai mari provocări ivite în carieră?

Spectacolele de comedie, personajele de comedie pe care am fost chemată să le interpretez. Una dintre marile provocări este spectacolul „Nu sunt eu”, o producție relativ nouă la Teatrul Dramaturgilor Români. Este un spectacol biografic și cel mai greu mi-a fost să învăț textul. De-a lungul timpului, anumite roluri au constituit, la momentul lor, mari provocări în existența mea artistică.

Care este cel mai nebunesc lucru pe care l-ați făcut? Dar cea mai frumoasă amintire?

Amintiri frumoase și dureroase sunt legate de filmarea peliculei „The Passion of The Christ”. Eram însărcinată cu Isadora și urcam și coboram un deal de multe ori în timpul producției.

A fost un moment dificil, eram obosită și ne împiedicam în veșminte. La un moment dat nu am mai putut, așa că m-am impus și i-am împins și pe ceilalți să avansăm. Sigur că a fost puțin amuzant, puțin provocator, puțin nebunesc, dar am rezolvat.

Foto: Facebook

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News