Eppur si muove!

Sunt ultimele zile de vacanţă. Pentru unii. Și pentru mine. Pentru alţii, ea s-a terminat demult. Ei stau acum în birouri, la volanul maşinii, sau aiurea, cu privirea pierdută…

Cei care şi-au consumat vacanţa stau, probabil, cu gândul la zilele de leneveală, când mângâiau, cu privirea leneşă, trupuri goale de domniţe sau, după caz, de macho, la nopţile toride din cluburi, poate la primul sărut sau la vreo aventură, neştiută de nimeni, dar râvnită tot anul, la vreo beţie ca-n liceu, sau, de ce nu, chiar ca-n facultate.

Măria Sa, Pick-up-ul

Pentru că vara e anotimpul nebuniilor. Soarele îţi încinge creierul şi nimeni nu se poate supăra pe un creier încins. Are şi el dreptul, săracul, să-şi facă de cap, o dată pe an! Al meu s-a plimbat la Amsterdam şi, de-atunci, ăla mic îl tot bârâie pe ăla mare (de encefal şi cerebel vorbesc, bre!) să mă convingă să mai mergem. Ce să-i faci, au deja „fumuri”. Am crezut că s-au liniştit două săptămâni pe mare, dar de unde, ţi-ai găsit?

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Nebunia a erupt la Bucureşti, acu’ câteva zile. Ideea mi-a venit brusc, într-o dimineaţă, fără niciun avertisment, fără atenţionare prealabilă, galbenă sau portocalie. Mi-am amintit, şi nu mă întrebaţi prin ce mecanisme, pentru că nu pot explica logic, că la mama la Ploieşti am un pick-up de vreo 20 de ani, sculă fină la vremea lui, Unitra, cu reglaj fotoelectronic şi cu tot dichisul, care se inventase la acea vreme. M-am suit în maşină şi m-am dus aţă peste ai mei. Am dat buzna în camera mea şi, dintr-o dată, l-am văzut. Călare pe şifonier, şedea imperial, EL, renegatul tehnologiei moderne, răţuşca cea urâtă, Măria Sa, Pick-up-ul!!!

Regele din living

Până să se dezmeticească ai mei, am tăiat-o înapoi la Bucureşti. L-am dus acasă, l-am şters de praf, l-am dichisit, l-am meşterit, ce să mai vorbim, l-am readus la viaţă din morţi şi l-am pus la loc de cinste în living. Se uită cam cu sfială la sistemul meu 7.1, de ultimă generaţie, pe care am dat, acum un an, o copaie de bani. Aha, mi-am zis, ăştia doi nu se suferă, da? Destul a suferit amărâtul de pick-up, uitat pe un şifonier, într-un oraş de provincie. De acum înainte, el va fi răsfăţatul. Și m-am repezit la OZN-ul 7.1, l-am smuls din priză, l-am băgat în portbagaj şi l-am vândut în aceeaşi zi. Bineînţeles, cu mult mai puţin, undeva la juma’ de preţ. Am cumpărat un amplificator sincer, stereo, tot de fiţă, să nu se certe cu strămoşul lui cu platan şi i-am împrietenit pe veci cu un cablu.

Ca la 20 de ani

Acu’, de o săptămână ascult plăci, mă rog, vinil-uri, pentru cunoscători, cumpărate şi ele cu bani grei, de pe la magazine filingoase, puţine ce-i drept, patronate de alţi descreieraţi ca mine. Este inutil să vă spun că toţi amicii mei se uită la mine chiorâş. Eu, însă, mă simt ca la 20 de ani. Thriller-ul lui Michael Jackson sau Dave Brubeck Quartet sună dumnezeieşte pe vinil. Și fiecare păcănit al acului îmi face pielea de găină. Pentru că aduce cu el o tonă de amintiri. Dintr-o perioadă nebună, nebună, nebună. E clar, vara asta, nebunia mea se tratează cu 33 de rotaţii pe minut!

Dan Capatos

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News