De ce nu mai gătește Mihaela Tatu de Crăciun și care e cel mai frumos cadou primit: “Uluitor ce pot face neajunsurile cu spiritul oamenilor” / Exclusiv

Mihaela Tatu petrece Crăciunul acasă, în liniștea căminului, răsfățată cu bucate primite de la prieteni. Fosta prezentatoare TV recunoaște că nu prea mai petrece timp în bucătărie, iar atunci când petrece sărbătorile cu fiica ei, Ioana, meniul este unul lejer. Motivul e simplu. Ioana nu consumă carne de 16 ani, iar Mihaela Tatu nu mai mănâncă preparate grele.

Într-un interviu sincer și cald, acordat în exclusivitate pentru UNICA.RO, Mihaela Tatu își aduce aminte de frumusețea și magia sărbătorii de Crăciun atunci când era mică. Își amintește ce specialități gătea mama ei, cât de bucuroși erau vecinii când venea ceata de colindători și care a fost cel mai frumos cadou pe care l-a primit de la Moș Gerilă.

Mihaela Tatu, despre Crăciun: “Uluitor ce pot face neajunsurile cu spiritul oamenilor”

Mihaela Tatu ne spune ce-și dorea fiica ei, Ioana, de la Moșul și spune că cea mai frumoasă amintire de Crăciun este ajunul în care fiica ei a început să facă primii pași. Aflăm unde petrece Crăcinul și Revelionul, ce-și dorește pentru noul an și ce mai are de rezolvat până pe 1 ianuarie 2023.

 Cum petreceai Crăciunul în copilărie?

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Atunci ca și acum, Crăciunul îl simțeam a fi cea mai importantă sărbătoare a anului. Culoare, lumină, pregătiri, mirosuri, cadouri, mister, Moș Gerilă – așa se numea pe-atunci – și multă bucurie. Cu toate că era ger și în Brașov erau zăpezi adevărate, starea din suflete era, paradoxal, de primăvară.

Crăciunul era sărbătoarea familiei, așadar îl petreceam în familie. Cu daruri, multe prăjituri, tăiatul porcului, șorici, miros de brad și mult timp petrecut afară. Apoi veneau colindătorii, pentru care mama era tot timpul pregătită. Un timp în an pe care îl așteptam cu nerăbdare și repet, multă bucurie.

“Mama era o bucătăreasă desăvârșită, recunoscută printre vecinii din bloc”

Îți mai aduci aminte ce feluri de mâncare gătea mama ta? Aveai ceva ce se pregătea numai de Crăciun?

-Mama avea o vorba: „Paștele fudulu’” pentru că, aidoma naturii primăvara, și noi trebuia să ne înnoim și să ne „fudulim” cu hăinuțele cele noi, și „Crăciunu’ sătulu’ „. Adică nu puteam ieși din Crăciun fără să nu fi tăiat un porc, să nu fi pregătit produsele specifice din care să avem până ieșeam din iarnă. Sătui dacă se putea. Iar mama era o bucătăreasă desăvârșită, recunoscută printre vecinii din bloc, pentru gustul extraordinar pe care-l dădea preparatelor.

De Crăciun pregătea tot ce se putea face din carnea de porc. De la cârnați cruzi și afumați până la jumări, sângerete, pateuri, caltaboș și tot feluri de tocături cu care umplea mațele bine curățate. Îmi amintesc de o rețetă cu care prepara slănina, rețetă ce o primise de la o doamnă săsoaică, pe care o aveam vecină la bloc. Ceva cu ținut slănina în zeamă de varză și usturoi. Mmm, am cam uitat.

Totuși, acum când vorbim, parcă  retrăiesc acele emoții și un soi de nerăbdare pe care le aveam atunci când așteptam, copii fiind, pomana porcului și primul șorici. A trecut ceva vreme de-atunci. Pe lângă multe prăjituri, făcea și turtă dulce. Era momentul mult așteptat de către copiii care veneau la colindat.

Mergeai la colindat? Ce primeai, cum era lumea pe vremea aceea?

Bineînțeles că mergeam și eu cu ceata la colindat. Primeam covrigi, nuci, mere, prăjituri și câțiva bănuți, în funcție de generozitatea gazdelor. Știi, atunci când am avut vârsta colindatului, încă era bine în celălalt regim. Era cald în casă, era veselie, se găseau de toate și simțeam bucuria acelui timp al sărbătorilor iernii. Mai târziu, când am devenit eu mamă, lucrurile au căpătat o altă imagine.

Când eram mici și umblăm la colindat, și poate că săream vreun vecin, ne chemau ei ca să-i colindăm. Erau generoși și veseli. Mai târziu se mai întâmpla să nu ne mai deschidă ușile. Uluitor ce pot face neajunsurile cu spiritul oamenilor. Ce dureros era să vezi oameni care, copleșiți de tristețe, nu se mai puteau bucura de magia și voioșia Crăciunului.

Cel mai frumos cadou primit de Mihaela Tatu: “Atunci am avut convingerea fermă că există Moș Gerilă”

Îți mai aduci aminte de cel mai frumos cadou primit în copilărie?

Da. O am și acum în minte. O păpușă „Albă ca Zăpada” și mobilă din lemn pentru o bucătărie și o sufragerie, și văsuțe mici din plastic. Le-am primit sub brad, și atunci am avut convingerea fermă că există
Moș Gerilă. Îmi citise scrisoarea și îmi adusese și „mobiluța” pe deasupra. Păpușa am avut-o multă vreme, e drept că fără o mână și „făcută” la ochi cu verde. Îmi era tare dragă.

Mai ții minte ce-și dorea Ioana de Craciun când era mică? Îi scria Moșului?

Păpuși și cărți de colorat. L-a rostit destul de târziu pe „R”. Insă și când a început să-l spună, l-a spus foarte apăsat: „Cumpără-mi și mie creioane coRorate și o carte de coRorat”! Într-un singur an și-a dorit și un „bebeRus”, însă s-a răzgândit repede. Nu prea i-a scris. Comunicau cumva verbal, când se juca singură. Iar eu trăgeam cu urechea.

De ce nu mai gătește Mihaela Tatu de Crăciun “Când sunt cu Ioana fac sufleuri, preparate la cuptor și salate, fără carne”

Ce specialități gătești de Crăciun? Există vreun fel de mâncare pe care-l faci doar de Crăciun?

Acum nu mai prea gătesc. Nici chiar atunci când petrec Crăciunul cu Ioana, care acum locuiește la Berlin de aproape 9 ani. Ea nu mănâncă carne de mai bine de 16 ani. Și atunci fac sufleuri, tot felul de preparate la cuptor și salate. Iar când sunt acasă singură, au grijă prietenele să îmi aducă bunătățuri.

Îmi fac o supă și am grijă să nu-mi lipsească peștele. Astea mi le fac eu. În rest, ‘porcariile’ le primesc. Avantaj eu. Gust 3-4 feluri de sarmale. Însă repet, doar gust. Nu mai pot mânca preparate grele. M-am dezobișnuit. Și am grijă în acea perioadă să mă ridic de la masă când nu îmi e burtica plină. Nu mă abat de la ceea ce am dobândit destul de greu.

Cea mai frumoasă amintire: “În ’85, în Ajunul Crăciunului, Ioana a făcut primii pași”

Care este cea mai frumoasă amintire de Crăciun pe care o ai?

-Nu pot. Crăciunul pentru mine, chiar dacă doar stau în casă, ascult colinde la lumina lumânărilor și citesc sau văd filme, este un moment care îmi umple sufletul. Aștept colindători. Vin studenții de la Universitatea Emanuel din Oradea, anul trecut au fost vreo 50-60. Umplu strada de cântecele lor. Mă topesc. Și totuși am o amintire adâncă și plină de bucurie, din ajunul Crăciunului din 1985. Primii pași ai Ioanei. La 10 luni a făcut primii pași. Cu încredere și foarte sigură pe ea. De la mine până la brad. Cum aș putea uita?!

“Îl iubesc pe Moș Crăciun, însă nu-i mai scriu” mărturisește Mihaela Tatu

Anul acesta i-ai scris vreo scrisoare Moșului? Ce i-ai cerut?

Îl iubesc pe Moș Crăciun, însă nu-i mai scriu. Știe el ce-mi doresc eu. Apoi ceea ce-mi doresc este între mine și el, nu?! Tot ce îți pot spune este că, după un an de călătorii și mult dinamism, stare care îmi caracterizează existența, îmi doresc un Crăciun liniștit, chiar foarte liniștit. Vreau să dorm, să citesc, să tac, să mă bucur de Terra și colidători, să fac plimbări lungi pe malul Crișului, indiferent de vreme. Să mă văd cu „fetele”, să râdem, să depănăm amintiri și să facem planuri pentru anul ce va veni. Simplu și liniștit, cum îi șade bine unui Crăciun, acum.

Câte lucruri bifate ai de la început până la finalul anului? Ce ai reușit să îndeplinești și ce nu?

Încă nu mă uit la lista cu obiectivele din 2022. Asta o voi face de Revelion. Tot ce știu e că am realizat o mare parte dintre ele și alte câteva în plus, pe care nu le integrasem în anul 2022. Nu este încă momentul listei. Mai am de lucru, anul încă nu s-a terminat. Îți răspund în 1 ianuarie 2023.

Ce face Mihaela Tatu de Revelion

Unde pretreci Revelionul anul acesta?

Ca și Crăciunul, acasă. Pentru mine, să stau acasă este „concediu”. Apoi îmi doresc să stau cu Terra când vor începe artificiile și pocnitorile. Este încă un pui. În decembrie a împlinit 9 luni. Asta nu înseamnă că nu-mi voi vizita prietenele. Însă îmi doresc liniștea căminului și a zilelor geroase și însorite petrecute în curte, pe șezlong, înfofolită în pătura groasă de lână, la o cană de ceai sau vin fiert, și citind cărțile care mă așteaptă cuminți de ceva vreme, lângă pat. De asta are nevoie mintea și sufletul meu, acum. Găsesc atâta bucurie și tihna în acele momente!

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News