Mutilări medicale acceptate în Occident

De Flavia Jurca, pe

Cum te-ai simţi şi ce ai face, ca proaspătă mămică de băieţel, dacă asistenta ţi-ar aduce copilul deja circumcis? Astfel de lucruri se petrec frecvent în Vestul spre care noi ne uităm cu jind.
Ne plângem des şi cu temei de condiţiile şi tratamentele din spitalele de la noi, şi adesea suntem tentaţi, mai ales în lumina materialelor tv pe care le urmărim, să credem că în ceea ce priveşte sănătatea, în Vest umblă câinii cu covrigi în coadă. Până de curând însă, între un spital din Statele Unite şi coliba unui vraci din Africa existau asemănări cutremurătoare.

Abia luna aceasta, după dezbateri care au durat ani şi ani, Asociaţia Medicilor Pediatri din Statele Unite s-a pronunţat asupra chestiunii mutilării genitale la naştere, lucru care se practica frecvent în spitalele americane. Despre ce este vorba?

Circumcizia, atât cea pe care o cunoaştem cu toţii ca practică specifică popoarelor semite şi ca modă în Statele Unite, cât şi cea feminină, care se practică în unele state musulmane şi la unele triburi africane, este un act în legătură cu care individul asupra căruia se efectuează intervenţia nu se poate pronunţa, încuviinţând sau refuzând.

În Statele Unite, încă din deceniul 8 al secolului trecut, circumcizia a devenit o modă printre mămicile de băieţi. Motivul? Mituri urbane despre această procedură, conform cărora creşte potenţa, dar şi filmele porno, din care bărbaţii se inspirau intensiv la un moment dat. Orice medic va spune însă că nu există diferenţe funcţionale între un penis circumcis şi unul necircumcis. În al doilea rând, un studiu realizat de o marcă celebră de prezervative a arătat că americancele consideră ca „natural” penisul circumcis, găsind că unul necircumcis arată „nenatural şi nesănătos”. Europencele consideră însă că exact opusul este valabil.

Ce ar spune bebeluşii?

Nu a fost pusă în discuţie circumcizia în cazul membrilor comunităţilor evreieşti (şi nici nu s-a încercat acest lucru), dar aceasta este de obicei realizată nu la spital, de medicul ginecolog, ci de un mohel, persoană specializată în circumcizii ca parte a ritualului talmudic.

Pediatrii americani au decis abia acum că practica circumciziei de dragul circumciziei să înceteze, deoarece legea americană şi drepturile omului prevăd libertatea individului de a fi informat şi de a alege în privinţa oricăror intervenţii la care este supus. Iar având în vedere că operaţia se face pe viu, fără anestezie, este destul de sigur că majoritatea bebeluşilor, dacă ar putea să se exprime, ar refuza categoric.

O soartă pe care să nu o doreşti nimănui

O grozăvie şi mai mare, am putea spune, este circumcizia feminină. În Africa, ea este o practică răspândită în unele triburi, în care se crede că prin excizarea clitorisului şi a labiilor mici, se înlătură posibilitatea fetei de a se bucura de plăcere alături de altcineva decât cel care o va lua de soţie (este condamnată şi eliminată ca posibilitate inclusiv masturbarea).

Operaţia se efectuează la vârste mici şi fără consimţământul persoanelor în cauză. Partea cea mai surprinzătoare este că familii provenite din aceste triburi şi care au emigrat în Statele Unite au instituit această practică şi aici, iar medicii au efectuat, la cererea părinţilor, excizii totale sau parţiale ale organelor genitale externe ale fetiţelor.  

Decizia Asociaţiei Medicilor Pediatri din Statele Unite survine atât de târziu deoarece până acum exista o dispută reală între nevoia de a pune pe primul loc interesele individului şi identitatea culturală şi religioasă a grupurilor etnice. Atât în cazul băieţilor, cât şi al fetelor, este vorba de mutilare genitală, deoarece se intervine pentru a modifica organe perfect funcţionale.

Dacă circumcizia masculină lasă individului posibilitatea de a se bucura de o viaţă sexuală activă şi mulţumitoare, circumcizia feminină transformă fetiţa în cauză în jucăria sexuală a bărbatului care o cumpără de la părinţi.

Natura nu face greşeli, doar oamenii

O a treia situaţie este ceva mai rară, e drept, dar suficient de frecventă încât să îi îngrijoreze pe medicii pediatri. Este vorba de bebeluşii care se nasc cu organe genitale incerte, sau cu caracteristici aparţinând ambelor sexe. Până acum, părinţii erau cei cărora le era oferită alegerea şi în funcţie de aceasta, medicul „corecta” indecizia naturii.

Și astfel, mulţi copii au crescut cu identitatea sexuală aleasă de părinţi, nu cu cea reală, orice şansă de dezvoltare naturală pe parcurs fiindu-le refuzată din start doar pentru că părinţii nu ştiu cum să îi crească sau le este ruşine cu un copil „imperfect”.

Și în acest caz este vorba de mutilare genitală, deoarece, ajuns la vârsta consimţământului, individul poate lua o decizie informată, în deplin acord cu identitatea sa. Or, dacă la naştere i-au fost înlăturate organe care altminteri s-ar fi dezvoltat normal, el poate rămâne”prizonier” în corpul şi în rolul pe care părinţii le-au decis pentru el.

Èšie cum ţi se pare ideea de a modifica anatomia unui bebeluş astfel încât să corespundă aşteptărilor părinţilor?

Foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter