Ce spui în situaţii dificile

Inevitabil, situaţii dificile apar în viaţa oricui. Când cei dragi au necazuri, trebuie să ştii cum să reacţionezi şi, mai ales, ce să nu faci.
Poate îţi spui că nu e mare lucru să faci faţă unui eveniment neaşteptat din categoria „necazuri“, mai ales atunci când nu e vorba de tine. Totuşi, dacă te-ai confruntat vreodată cu un astfel de eveniment, ştii probabil că nu e aşa de uşor să îţi găseşti cuvintele, să ştii ce să faci sau să nu faci într-o situaţie
dificilă pentru cineva apropiat. Atunci când e vorba de un deces, de un avort, de un divorţ, de aflarea unui diagnostic pentru o boală gravă sunt unele lucruri pe care le poţi face şi spune.

O sarcină nedorită

Când apare o sarcină neplanificată, lucrurile sunt foarte delicate. Un moment nepotrivit pentru viitoarea mamă (prietena ta), care are alte priorităţi (financiare sau legate de ascensiunea profesională) sau care, pur şi simplu, nu are contextul necesar pentru o familie (nu are o relaţie stabilă) poate duce la decizii cel puţin dificile de asumat. Ce nu trebuie să faci e să te pui în locul ei şi să îi spui tu ce să facă. Chiar dacă ai trecut şi tu prin asta, cel mai bun lucru pe care îl poţi face e să fii alături de ea şi să îi împărtăşeşti cum a fost pentru tine. E foarte important să înţelegi că viaţa ei e cu totul alta şi, mai ales, că o astfel de decizie trebuie luată în deplină cunoştinţă de cauză. Dacă vrei să o ajuţi cu adevărat, mergi cu ea la un psiholog sau consilier. În niciun caz nu îi da sfaturi. Arată-i care sunt opţiunile şi pune-o faţă în faţă cu posibilele consecinţe. Mergi cu ea la doctor pentru consultaţii.
E vorba de o decizie care o va afecta pe termen lung şi care nu poate fi luată cu una, cu două. Dă-i timp să se obişnuiască cu ideea şi nu o lăsa să ia decizii de moment sau bazate pe stări trecătoare.

Decesul unei persoane dragi

Într-un fel, pierderea cuiva apropiat este ceva peste care nu se poate trece pe deplin, dar cu care se poate trăi. A pierde un om drag e o experienţă extrem de dificilă şi trece prin mai multe etape: şoc, neacceptare şi negare, furie, vină, tristeţe. Cel mai important, fie că e vorba de pierderea unui părinte, unui partner de viaţă sau a unui copil, este să accepţi stările prin care trece persoana care a suferit pierderea. A asculta e, de cele mai multe ori, mai important decât a spune ceva. Nu ocoli subiectul sau pomenirea celui dispărut – e nevoie de multe discuţii şi repovestirea pierderii pentru a normaliza şi accepta într-un final decesul. Propriile  tale păreri şi experienţe pot fi doar menţionate la cerere, dar nu vor alina neapărat. E important ca acceptarea şi trăirea doliului să se întâmple aşa cum simte persoana care îl traversează. Poţi să ajuţi cu lucruri practice: de la cumpărături la gătit, răspuns la telefon, ieşit la o plimbare. Atenţie la ameninţările cu suicidul – trebuie luate foarte în serios.

Un divorţ dificil

Despărţirea de partenerul de viaţă nu e ceva ce poate fi luat în uşor nicicum. Pe lângă toate sentimentele ambivalente de ură amestecată cu iubire, de amintiri plăcute şi probleme, există şi partajul. El presupune o parte materială, concretă, care dă o dimensiune a cât de neplăcut poate fi de fapt divorţul. Toate lucrurile folosite în comun devin motiv de discuţie şi de ceartă. Şi ca totul să fie şi mai traumatizant, e foarte posibil să fie şi copii la mijloc. Ce poţi face este să fii alături de prietena sau prietenul care trece printr-un
divorţ. E o experienţă de pierdere mai puţin însemnată decât altele, dar nu e de neglijat. E vorba de dezamăgire, uneori de trădare, de schimbare a vieţii unei familii. Nu te grăbi să îi refaci viaţa sau să cauţi un înlocuitor de partener – ăsta poate fi ultimul lucru de care vrea să audă. Poţi ajuta cu lucruri practice: stat cu copilul, dus cu maşina la tribunal. Când vine vorba de un divorţ, e important să ştie că sunteţi de aceeaşi parte.

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Un diagnostic grav

Vestea diagnosticului unei boli grave nu are cum să fie luată în uşor. E ca şi cum întreaga lume ţi
se schimbă şi nimic din ce era sigur nu mai e. Sentimentul care se instalează la aflarea unui astfel de diagnostic este teama: de necunoscut, de ce poate însemna boala, de reacţia celor dragi, de viitorul familiei şi de tot ce poate presupune incapacitare sau schimbarea vieţii persoanei diagnosticate. Nimic nu poate compensa sănătatea. Şi nu poţi relativiza un diagnostic în vreun fel. Ideea e să ajuţi persoana care trece prin asta prin lucruri simple: „te ascult, sunt alături de tine, îmi pare rău, e nedrept, nu ştiu prea bine ce să spun, dar mă preocupă ce se întâmplă cu tine, spune-mi tu cum aş putea să te ajut.“ E important să ţii legătura atât cu persoana diagnosticată, cât şi cu apropiaţii, pentru a afla cum poţi ajuta. Ajutorul pe care îl poţi oferi este sprijinul emoţional şi unele lucruri concrete, care ţin mai degrabă de servicii.

Îndreptar de empatie

Nu e uşor să te pui în locul celui care suferă, de cele mai multe ori nici nu e de dorit. Suferinţa este:
Unică pentru fiecare. Nu există o cale bună şi o cale greşită de a exprima suferinţa. Nu se poate spune cât sau dacă e nevoie să plângi.  Fiecare se manifestă în felul său propriu. Vina, furia, disperarea, frica sunt reacţii comune. Pentru cel care suferă, e important să nu se simtă judecat pentru reacţiile sale.
Variabilă ca durată în timp. Pentru majoritatea oamenilor, durata medie a suferinţei în urma unei pierderi importante este între 18 şi 24 de luni, dar această perioadă poate varia în plus sau în minus. Totuşi, dacă peste doi ani de la pierdere anumite comportamente care ţin de funcţionarea normală nu revin, e cazul unei intervenţii specializate pentru a exclude depresia clinică.

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News