:contrast(8):quality(75)/https://static.unica.ro/wp-content/uploads/2017/06/single-mom.jpg)
Cam așa au arătat multe dintre experiențele mele de mamă single, cu doi copii, aruncată în lumea datingului. Un soi de carusel greu de manageriat… Vorbind cu alte prietene, aflate în același carusel, am aflat că ne confruntăm cu aceleași probleme și dileme. Corina (38 de ani) este singură de șase ani, iar fetița sa, Ana, are aproape 9 ani.
„În toți acești ani, datingul nu a fost absent din viața mea, ba din contră, dar întotdeauna a presupus eforturi, organizare de strateg și, deloc neglijabil, bani cheltuiți pe bone și taxiuri, elemente absolut indispensabile atunci când încerci să înghesui în programul unei mame angajate cu normă întreagă (și cu un dram de viață mondenă) întâlniri romantice, viață de birou, școală, lecții și eventual niște cursuri opționale. Dacă la început, din motive pe care nu mi le pot explica nici eu, preferam să-i spun Anei că stau la birou peste program, că mă duc la un eveniment plicticos sau îmi inventam fel și fel de alibiuri atunci când eram la dating, mai nou am decis să-i spun adevărul: că mă duc la întâlniri. Sprea marea mea uimire, Ana este foarte înțelegătoare și mă susține în acest demers, probabil și animată de speranța că în viața noastră va apărea un tătic.“
Apariția unui nou partener sună poate tentant, însă în realitate transformarea datingului într-o relație stabilă vine la pachet cu și mai multe probleme. Dacă este oarecum realizabil să chiulești o seară de la citit povești pentru o întâlnire fierbinte cu cineva nou, ce te faci când trebui să-ți prezinți partenerul copiilor? Cum știi că a venit momentul? Sau, mai complicat, dacă are și el copii, cum îi „acomodezi“ pe unii cu alții? Atât de multe întrebări cu potențial de dezastru imens…
Primul partener pe care l-am prezentat copiilor după divorț a fost întâmpinat cu maximă ostilitate. Prima dată i s-au pus „capcane“ prin casă, a doua oară a fost ignorat, iar a treia oară copiii s-au coalizat și i-au strigat în față „pleacă acasă, urâtule!“. Asta în timp ce bietul om se ostenea să-mi repare mașina de spălat cu o șurubelniță… După o vreme ne-am despărțit – nu știu dacă și reacțiile copiilor mei au contribuit la asta, dar cu siguranță au răsuflat ușurați auzind că „urâtul“ a dispărut din peisaj. Actualul meu partener nu a fost întâmpinat cu aceeași ostilitate, ci cu prudență și suspiciune.
Urmărește-ne pe :contrast(8):quality(75)/https://pasalau1.dev.unica.ro/wp-content/plugins/rro-feed/no-picture.jpg)
;'%3E%3C/svg%3E)
