Cumva lucurile s-au „aranjat” şi au ajuns în punctul în care puteam spune că am scăpat de rutină de care vorbeam în rândurile de mai sus. Liberă de contract, cu tot timpul din lume la dispoziţie să mă plimb, să fac shopping, să mă trezesc la mijlocul zilei şi să mă bucur vizual de cea mai frumoasă toamnă din viaţa mea… aveam şi o nemulţumire care îmi afecta prezentul – un al naibi dor de fostul meu job, de oamenii şi atmosfera de acolo.
Brusc aveam în minte o mie de variante creative şi idei de tipul, „ce aş fi putut face dacă aş mai fi lucrat acolo”, cum aş fi lucrat mai eficient, cum m-aş fi făcut remarcată şi aş fi cunoscut o mulţime de oameni noi şi interesanţi.
…. când am fost într-o relaţie mi-am dorit să fiu liberă, când am fost singură am plâns după viaţa de cuplu la care am renunţat.
Când am ajuns să lucrez la firmă la care mi-am dorit, am plâns după fostul job. Când erau 40 de grade la umbră, îmi era dor de iarnă, când a venit iarna, odată cu prima zi de ger, am început să mă vaiet şi să mă gândesc la zilele de vară trecute. Când m-am tuns, am vrut din nou părul lung de altă data, iar acum că e în creştere, mă bate gândul să îl mai scurtez.
Da, se pare că, de la cele mai mărunte lucruri la cele mai serioase, nu am ştiut să mă bucur de prezent mai deloc şi până nu demult aproape întotdeauna am trăit în trecut pe care brusc l-am glorificat, suspinând după lucurile care nu mai sunt, la care am renunţat ,de bunăvoie sau nevoită, ori în viitor, tânjind după diverse lucuri şi situaţii.
Dar încerc să mă trezesc la realitate şi să mă autoeduc, pentru că viaţa nu e un document word pe care îl redactezi, apoi revii asupra textului şi îl rescrii cum vrei, pentru că viaţa e prea scurtă ca să nu valorifici zi de zi, e prea scurtă că să îţi pese mai mult de ce spun sau cred alţii decât ce simţi tu şi prea scurtă ca la final să ajungi să ai regrete şi să trăieşti din amintiri.
Urmărește-ne pe :contrast(8):quality(75)/https://pasalau1.dev.unica.ro/wp-content/plugins/rro-feed/no-picture.jpg)
;'%3E%3C/svg%3E)
