Cum au supravieţuit minerii din Chile

De Erika Chivu, pe

Cei 33 de mineri chilieni prinşi în subteran în luna august au fost salvaţi ieri. Află cum au supravieţuit, la 700 de metri sub pământ şi ce provocări îi aşteaptă de acum înainte.

După mai mult de două luni petrecute la 700 de metri adâncime, cei 33 de mineri chilieni, victime ale accidentului din august, au fost salvaţi, rând pe rând, fiind aduşi la suprafaţă cu ajutorul unei capsule.

Operaţiunea de salvare, calificată de preşedintele chilian ca fiind fără precendet în istoria umanităţii, a reuşit să-i scoată la suprafaţă pe mineri după 69 de zile petrecute într-un spaţiu echivalent unui apartament cu două camere. Bărbaţii au fost găsiţi la 17 zile după accidentul petrecut pe 5 august, când s-au surpat galeriile minei de cupru şi aur.

De atunci, minerii au primit medicamente şi alimente şi au putut comunica cu cei de la suprafaţă. Chiar şi aşa, supravieţuirea lor este aproape un miracol, fiind primii oameni care trăiesc atât de mult blocaţi în subteran. Agenţia de presă Reuters a dat detalii despre felul cum au rezistat ei atâta timp.

Cum au supravieţuit minerii chilieni

Timp de 17 zile, cei 33 de bărbaţi s-au hrănit cum au putut, împărţind proviziile pe care le aveau la ei. Mâncau o dată la două zile, o masă constând în două linguri de ton, jumătate de fursec şi jumătate de pahar cu lapte. După ce au fost descoperiţi de salvatori, au primit geluri hidratante şi supe prin nişte tuburi din plastic subţire.

Mai târziu, medicii chemaţi să participe la salvare le-au făcut o dietă specială care includea carne şi orez. Totuşi, oamenii nu avut voie să facă excese pentru că fiecare din ei trebuia să încapă în capsula de 66 centimetri în diametru.

Pentru că momentul salvării urma să fie solicitant şi pentru ei, au primit un program de exerciţii menit să-i ţină în formă, iar în ultimele săptămâni au participat şi ei la operaţiunea de salvare, ajutând pe rând la săpături.

Într-un tunel de lângă camera subterană în care s-au refugiat, s-a construit o toaletă „ecologică”

În tot acest timp au comunicat cu cei de la suprafaţă, mai întâi prin bileţele, apoi printr-o fibră optică ce permitea convorbiri telefonice. În ultimele zile petrecute în subteran, li s-au monitorizat funcţiile vitale, printr-o „curea biometrică” ce comunica wireless cu aparatele de la suprafaţă.

Pentru a simula condiţiile de afară, au fost nevoiţi să folosească becuri ce au stat aprinse atâta timp cât la suprafaţă era lumină naturală.

Află în pagina următoare ce provocări îi aşteaptă pe minerii salvaţi!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Citeşte continuarea pe pagina următoare: 1 2

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter