Cum se fac ştirile şi transmisiile din zonele de conflict?
La fel ca orice ştire normală. Acolo e mai uşor pentru ca nu alergi tu după subiecte, ci vin ele la tine. În rest e la fel: te documentezi, filmezi, montezi şi transmiţi. Nu este aşa de greu.
Nicolae Iorga spunea că după sfârşitul lumii ar trebui să mai rămână un jurnalist care să poată relata totul. Ce statut are astăzi un jurnalist pe câmpul de luptă?
Din nefericire în presa noastră nu prea există cultura corespondenţei de război. Şefii nu dau bani, publicul e mai degrabă interesat de ştiri uşoare. Statutul jurnalistului de război român este incert. Sper ca în viitor lucrurile să se schimbe.
Cum schimbă un reportaj tv percepţiile oamenilor despre război?
Foarte mult. Corespondentul de război nu poate da toate informaţiile de pe câmpul de luptă, însă poate transmite publicului măsura nebuniei de acolo. Oamenii văd, gândesc şi iau hotărâri. Nu de puţine ori, în urma reportajelor, publicul din nu ştiu ce ţară a cerut retragerea armatei lor de acolo. Sunt cazuri multe de acest fel.
După transmisii îndelungi din zone de conflict precum Irak, Afganistan sau Liban, cum este să te întorci în biroul unei redacţii?
Neobişnuit. De la multă adrenalina treci la un regim normal de lucru. Nu e uşor, însă te obisnuieşti.
Urmează şi o altă carte?
Nu ştiu. Vom vedea ce ne oferă viitorul.
Adelin Petrişor este singurul corespondent român care a transmis din Bagdad, în timpul ofensivei americane din Irak în 2003. A intervievat personalităţi precum Yasser Arafat, Valentino Rossi şi Mohamed Fadlallah, liderul spiritual al Hezbollah, iar în 2006 a realizat un reportaj în tenebroasa închisoare Guantanamo.
Foto: Arhivă Ringier
Urmărește-ne pe :contrast(8):quality(75)/https://pasalau1.dev.unica.ro/wp-content/plugins/rro-feed/no-picture.jpg)
;'%3E%3C/svg%3E)
