Primul producător român de clătite ambalate. Georgiana Gheorghe a transformat dragostea pentru clătite în business

De numai câteva luni, pregătirea unui desert sau a unei gustări cu clătite nu mai este un lucru delor complicat sau mâncător de timp, deoarece pe rafturile unei rețele de hipermarketuri, dar și în unele supermarketuri de cartier găsești, la raionul de produse proaspete, refrigerate, niște pachete mov, cu clătite preambalate. Subțirele și gustoase, cu făină albă sau integrale, simple sau cu cacao, clătitele fine Clatette, un produs 100% românesc, sunt “copilul” antreprenoarei Georgiana Gheorghe. Află cum i-a venit ideea clătitelor preambalate, cât suflet strecoară printre ingredientele produselor ei și care sunt planurile ei în continuare.

Ce visai să te faci când vei fi mare?

Ca meserie, nu mi-a fost clar. Am știut din clasa a șaptea că vreau să dau la Filosofie, ceea ce am și făcut. Sunt un om care se adaptează foarte ușor contextului. Înțeleg imediat ce se cere și ce aș putea eu oferi. Sunt destul de pragmatică, astfel încât, cu cartea de Metafizică în mână, pot deschide și un excel, să fac un P&L. După ce mă consult cu contabilul, evident.

Care a fost parcursul tău profesional de până acum?

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Primul job a fost de librar-gestionar in Libraria NOI de la Sala Dalles (nu mai există acum) Am avut privilegiul de a lucra în secțiunea de anticariat, printre cărți și obiecte vechi și foarte valoroase atât cultural, cât și financiar. Am învățat de la clienți o sumedenie de lucruri și am rămas și acum, după 20 de ani, cu obiceiul de a vizita, pe oriunde merg, în țară sau afară, târgurile sau spațiile amenajate pentru antichități. Mereu iau câte ceva: o carte poștală cu un text emoționant, un ceas, un pix, o carte sau rame de ochelari.

Imediat după, am făcut un popas în fostul Oficiu pentru Documentare și Expoziții de Artă – ONDEA -, actualul Muzeu Național de Artă Contemporană – unde l-am cunoscut pe domnul Mihai Oroveanu, alături de care am lucrat în paralel și pentru organizarea a două ediții de BookFest (organizate de Fundația Artexpo la acea vreme).

După acești trei ani de poezie și romanțe, în care am absolvit și Facultatea de Filosofie la Universitatea București, prin 2001 a început parcursul meu corporate în Grupul A&D Pharma. M-am ocupat de public relations pentru companiile care fac parte din grup (Sensiblu, Mediplus) sau care s-au desprins din acel nucleu – Ozone Laboratories, Oxigen, Fleet Management Services. Ritm nebun, oameni activi, proză de calitate. Am crescut în șapte ani cât alții în 15 probabil, căci mediul erau unul de o dinamică greu de descris în cuvinte. În 2008, în plină criză, a început și visul antreprenorial să prindă contur în mintea mea, așa că am înființat împreună cu doi prieteni o agenție de PR. În paralel, o perioadă am fost și Manager de Comunicare în Danone România, loc în care s-a însămânțat pentru prima oară în mintea mea ideea de producție și unde am văzut ce înseamnă procese și proceduri de lucru, rigurozitate și parcursul de la ingrediente la produs finit. M-a fascinat, pur și simplu!

Care este povestea de dragoste dintre tine și clătite?

Bretagne, 2011. Love at first sight. Bistrourile de familie – Creperie  – la tot pasul, foi de clătite ambalate pentru acasă pe toate rafturile magazinelor. Supergustoase, subțiri, finuțe, dulci sau sărate, care puteau fi umplute cu zeci de combinații. Imaginație să ai! Mi-au adus aminte de mama, care stătea în bucătărie câteva ore să le prepare pentru mine și pentru sora mea, iar noi le mâncam înainte de a termina ea de făcut ultima clătită. Și noi, românii, avem o tradiție în prepararea clătitelor și este unul dintre deserturile preferate în familie. Și, cum timpul a devenit cel mai mare dușman al omului modern, mi-am spus că e un moment potrivit pentru a face ceva similar aici, în România, cu ingrediente proaspete, de la noi. Am avut discutii cu producători francezi, aș fi putut să import, însă ideea nebunească ce încolțise în capul meu nu mi-a dat pace. Dacă nu eu, atunci cine? Dacă nu acum, atunci când? Ca-ntr-o iubire care se întâmplă, pur si simplu.

Cum de ai ajuns primul producător român de clătite ambalate?

Dupa un proiect de street food/mobile business (Creperie d’Amour), prin care am înțeles cam ce-și doresc oamenii de la clătite, am ajuns, în 2016, să creionez planurile pentru producție semiautomatizată și, în 2017, să obțin o finanțare bancară astfel încât să pot amenaja spațiul și să pot achiziționa echipamente.

Clătitele Georgianei sunt fără niciun fel de aditiv – ele conțin exclusiv ingrediente naturale.

Așa s-a născut Clatette, un brand nou de clătite proaspete, din ingrediente naturale, făcute după rețete simple, ca acasă. Produsele sunt ambalate și pot fi umplute acasă, cu ce au oamenii prin cămară sau frigider. Înainte de umplere, recomandăm să se încălzească puțin foile în tigaie sau în cuptor. Avem și rețete noi,șic de aluat, în care punem scorțișoară, cacao&rom, mentă mărunțită, busuioc etc. Lucrăm cu două tipuri de făină momentan: albă și măciniș integral. Cele din urmă sunt fără zahar, pentru gustări sărate și rapide.

Daca tii post, avem o rețetă simplă de clatite de post!

Cum arată o zi obișnuită din viața ta?

Deocamdată, pentru că suntem la început, atribuțiile mele sunt cam multe și foarte diverse. Ziua începe, fără excepție, cu multă cafea și update de știri și noutăți, adică lectura presei naționale și internaționale. Apoi încep întâlnirile, apoi office (hârtii, comenzi, plăți, marketing), supraveghere producție, livrare uneori. Serile se termină târziu, cu câte o cină în oraș. Sau direct acasă. Aproape niciodată mai devreme de ora 21:00. Câteodată și după miezul nopții.

Clătitele preambalate sunt soluția perferctă când vrei să pregătești o gustare rapidă, cum ar fi aceste rulouri cu somon și cremă de brânză.

Ce ți s-a părut cel mai greu în demersul de a construi un business din vânzarea clătitelor pentru acasă?

Demersul de a convinge achizitorii din retail să aibă încredere într-un start-up local, un producător mic, unic pe piață. Și, în același timp, să-i conving că e momentul să dea un avânt mai mare acestui tip de produs, care face parte dintr-o categorie mult mai mare – ready meal /ready made; categorie care a explodat efectiv în ultimii doi ani.

Ce-ți place cel mai mult în ceea ce faci?

Aș fi ipocrită dacă aș spune că tot. Pot să spun ce nu îmi place mai degrabă. Nu-mi place toată maculatura care mă îngroapă și faptul că trebuie să te acoperi de hârtii pentru orice. Nu le mai fac față hârtiilor și curge tonerul ca sângele în razboi. În rest e pace. Pace cu dezvoltarea, cu furnizorii de materii prime și servicii, pace cu clienții. E încă un zbucium cu poziționarea și comunicarea valorilor de brand, pentru că e creat de mine și poartă în el ceva din personalitatea mea. Deși sunt un om de comunicare la bază, mi se pare cel mai greu să fiu obiectivă, să aleg ușor dintre două-trei propuneri… Este în toată munca asta ceea ce francezii numesc la tendre guerre. O zbatere continuă între poezie și proză.

Dacă ar fi să dai timpul înapoi, ce ai face altfel?

Nu-mi plac supozițiile de genul ăsta. Nu cred în what if…Nu regret nimic din ceea ce am făcut. Poate că aș face unele lucruri mai repede, însă cine sunt eu să mă iau la trântă cu timpul și firul șubred al vieții ?

Care este desertul tău preferat, (în afara clătitelor)?

Savarina foarte însiropată și cu mult rom, cu frișcă naturală.Dulceața de visine, crème brûlée. Alături de clatite, practic, sunt trei deserturi care s-au desăvârșit în Franța.

Care sunt cele mai importante lecții de business pe care le-ai învățat în perioada corporatistă? Dar cele de când ești antreprenor?

Corporate: Disciplină, Etică, Respect față de parteneri (clienți, furnizori, colegi).

Antreprenoriat: aplic în continuare ce am învățat în corporație. Lectii: Calibrarea așteptărilor, astfel încât dezamăgirile să nu fie foarte mari. Flexibilitatea și Adaptarea la context (socioeconomic).

Care sunt lucrurile pe care ai fi vrut să le știi înainte de a te apuca de acest business?

Niște chestii tehnice despre mașini/echipamente, despre energie electrică. Mă omoară discuțiile cu tehnicienii, care vorbesc o altă limbă.

Ce-ți place să faci în timpul liber?

Binging. Văd și câte trei filme fără pauză. Condusul mașinii. Mă relaxează, mă deconectează. Așa cum m-a întrebat copilul meu: ce reprezintă mașina pentru tine? – Libertate. Independență. Sigur că-mi place să și călătoresc, să cunosc oameni noi, culturi noi, să văd peisaje noi și arhitectura altor orașe, țări. Dar asta înseamnă dje vacanță.

Ai avut vreun mentor? Există o persoană pe care o admiri și de la care te inspiri?

Întotdeauna am avut. Și cred că ne alegem mentorii în funcție de etapele pe care le parcurgem în viață. În copilarie au fost profii meditatori de română și de mate, care mi-au pus în brațe cărțile de filosfie, albumele de artă și casetele cu muzică clasică. Apoi a fost domnul Oroveanu, de la care am învățat multe despre fotografie. A urmat Dragoș Dinu, în perioada A&D Pharma. Îi admir foarte mult pe toti cei care au reușit să construiască ceva durabil în viață. Și sunt printre ei câțiva oameni de afaceri. Cam mulți să-i enumăr. Însă cel mai mult m-au impresionat doi foști colegi din A&D Pharma, care au construit un business integrat pe verticală în procesarea cărnii. Este vorba de Vivian Diaconescu și soția sa, care dețin ferme de struți și procesează carnea de struț, pe care o distribuie atât pe piața locală, cât și pe plan internațional. Acum dezvoltă noi parteneriate cu crescători de alte păsări și se dezvoltă foarte frumos și armonios. Ei au fost și cei care m-au ajutat să rezist, să nu renunț, să cred în continuare în visul meu, mai ales anul trecut, când a fost cel mai greu.

Dacă ai fi un proverb, care ar fi acela?

Nu mor caii când vor cîinii.

Ce ai fi vrut să te întreb, dar nu am făcut-o?

Despre familie. Am o fetiță de aproape 12 ani, care mă stimulează și mă face să-mi doresc să fiu la curent cu tot ce e nou și la modă pe mai multe planuri. Nu vreau să se creeze o prăpastie între noi. Nu vreau să dau din umeri când mă întreabă ceva, cu excepția integralelor și a matematicii de liceu.

Clătitele se numără printre deserturile preferate ale românilor. Cu ajutorul Georgianei, pot fi savurate mai rapid, fiindcă le găsești gata preparate la hipermarket.

Te rog, spune-ne câteva lucruri despre proiectele următoare.

Pregătim în acest moment un produs nou, destinat oamenilor aflați în mișcare. Este vorba de clătita umplută, ambalată individual. Pregătim foi noi, umpluturi speciale și căutam canale to go pentru desfacere.

Dă-le cititoarelor noastre interesate de antreprenoriat în domeniul alimentar trei sfaturi.

Mi-e greu să dau sfaturi în domeniul alimentar. Cel mai valoros este cel legat de  respectarea procedurilor de siguranță alimentară și, implicit, a consumatorului; însă legislatia este destul de clară.

Altfel, le-aș sfătui să nu renunțe în cele mai grele momente, când totul pare că se năruie, că nu stă cărămidă peste cărămidă, că tot ce au construit se clatină. Să facă un pas înapoi și să apeleze la toți cunoscuții, la familie și prieteni. Sigur la un moment dat apar idei noi, care te ajută să ieși din ceea ce părea tunel fără luminiță. Asta doar dacă ele cred cu tărie și pasiune maximă în ceea ce fac.

Sau, dacă realizează că proiectul în care sunt este un dead end, să iasă cât mai repede, să se reinventeze, să-și găsească tăria, curajul și ambiția de a o lua de la capăt.

Sursa foto: arhiva personală a Georgianei Gheorghe

S-ar putea să te intereseze și:

Ce fel de alimente vom mânca anul viitor

Tot ce trebuie să știi despre cupcakes

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News