Monica Bîrlădeanu: ” Lucrez doar cu ce mi-a dat natura!”

A jucat la Hollywood, a făcut furori la Festivalul de Film de la Veneţia, a reuşit să câştige aprecierea criticilor de film cu „Francesca,” dar nu se opreşte aici. Monica Bîrlădeanu şi-a deschis sufletul în faţa cititorilor site-ului www.divaonline.ro, care îi urmăresc fiecare pas.
Nicoleta Maita, Ialomiţa:
Ţi-a fost greu când te-ai despărţit de prieteni şi familie pentru a pleca în America?
Dragă Nicoleta, când am plecat prima dată la Los Angeles n-am stat decât trei luni şi ştiam de la bun început că mă întorc, aşa încât n-aş putea spune că a fost vorba de o despărţire veritabilă de familie, aşa cum o fac cei care se hotărăsc să emigreze. Vorbind cu prieteni din Iaşi, care locuiesc sau lucrează în Bucureşti, am realizat că îmi văd familia mai des de acolo decât şi-o văd ei. Cât despre prietenii, cele care au trecut testul timpului şi al distanţei, s-au dovedit a fi singurele care meritau păstrate.
Epure Alexandra, Bucureşti:
Care crezi că este diferenţa dintre tine şi celelalte femei frumoase şi talentate care nu au ajuns la acest nivel? Pasiunea mea este actoria, mi-aş dedica întreaga viaţă acestui domeniu. Ce mă sfătuieşti să fac în acest sens? 
Admir şi îmi aplec capul în faţa oricărui om care face din pasiunea sa performanţă, indiferent că e vorba de un bucătar, actor, croitor sau atlet. Cred că pasiunea adevărată pentru un domeniu şi reperele corecte te pot ajuta să ajungi în vârf. Frumuseţea nu e un atu mai important decât umorul, aş zice. E o chestiune de talent cum ştii să le foloseşti, în ce moment şi în ce doze. Părerea mea e că sunt zeci de actriţe mult mai talentate şi mai interesante, fără să fie în mod convenţional frumoase.
Maria Constantin, Braşov:
Care a fost cea mai grea scenă din filmul „Francesca”?

A fost nevoie de anduranţă multă la secvenţa de pe canapea, momentul cheie în care Miţă îi dezvăluie Francescăi încurcăturile în care e băgat. Asta pentru că fiecare dublă avea cam 9 minute, dar emoţional m-a solicitat foarte mult scena din biroul naşului, mai precis momentul de pe genunchii lui. Doru Ana a fost fantastic şi a ajutat enorm ca momentul acela să aibă încărcătura de care avea nevoie un moment atât de delicat ca acela.
Rusu Raluca, Bucureşti:
Cum reuşeşti să te menţii aşa? Ce trucuri de îngrijire ai?

Nu apuc să fac mare lucru, doar că nu lipsesc niciodată de la vizita lunară la salonul de cosmetică şi-mi place mult scrub-ul corporal.
Dacă ai putea schimba ceva în lume, care ar fi acel lucru? (Ioana Stan, Piatra Neamţ)
Nivelul de toleranţă. Am convingerea că asta ar opri războaie.
Andreea Dragomir, Ploieşti:
Ce ai alege între o viaţă în America (alături de familie) şi una în România?
Dragă Andreea, a început să nu mai conteze unde locuiesc, pe ce continent cel puţin, atât timp cât mental şi emoţional sunt în echilibru. E adevărat că sunt foarte ataşată de familie şi când îl doare pe unul dintre ei simt că mă doare şi pe mine, dar am învăţat să îmi menţin aceeaşi apropiere, indiferent că sunt fizic lângă ei sau nu. Am ajuns la concluzia recentă că nu trebuie să vezi ca să crezi şi să atingi ca să iubeşti. Am deviat de la subiect, ştiu, dar, în principiu, dacă vorbim de familia în care m-am născut, suntem destul de risipiţi prin România şi, totuşi, atât de aproape unii de alţii.
Badea Cristina, Bucureşti:
Nu ţi-e greu să stai departe de casă?
Casa pentru mine e unde spun eu că e. Sunt extrem de adaptabilă şi din adolescenţă eram înnebunită să văd locuri noi sau să experimentez o viaţă în alt oraş decât cel în care m-am născut. Sunt structurată aşa şi îmi convine de minune, pentru că trebuie să călătoresc oricum mult prin natura meseriei. Dacă stau mai mult într-un loc şi apuc să-mi închiriez un apartament şi să-l decorez după inima mea, locul acela devine „acasă”. Temporar, desigur.

Constantin Georgiana, Bucureşti:
Cum ai intrat în televiziune? Cum reuşeşti să te menţii aşa tânără şi frumoasă?
M-a sunat Radu Moraru într-o zi să mă cheme la un casting pentru o emisiune la o televiziune nouă. Mă ştia de prin reclamele tv şi a insistat până când am cedat şi m-am dus. Restul e o poveste cunoscută. Cât despre felul în care arăt, n-am nici un merit, dacă e să fiu complet onestă. Lucrez doar cu ce mi-a dat natura.
Lora, Slatina:
Ce planuri de viitor ai?
Dacă vorbim de viitorul foarte apropiat, merg la Botoşani pe 6 noiembrie să facem o premieră locală acolo, apoi la Festivalul de Film de la Leeds, unde va fi prezentat şi „Francesca”. Apoi în Italia, pentru promovarea de acolo, filmul urmând să intre în cinematografe pe 20 noiembrie. Şi… se cam termină anul, nu?!
Cum te-ai simţit pe covorul roşu la Festivalul de Film de la Veneţia,
alături de vedete de renume?
Nu covorul roşu, cât reacţia sălii de la premieră a fost un moment memorabil. Mi s-a părut îngrozitor de vulnerabil să-ţi expui sufletul pe ecran şi apoi să ai 1000 de oameni lângă tine care se uită şi judecă. E o experienţă extraordinară, însă, când sala reacţionează bine, iar aplauzele de la final sunt entuziaste.
Ce sacrificii a trebuit să faci ca să te dedici cât mai bine meseriei de actriţă?
Când iubeşti atât de mult un lucru, nimic nu ţi se pare un sacrificiu. Nu vreau să spun că e uşor, e foarte mult de muncă – cu tine în primul rand – şi începi cu cel mai dureros lucru: să te uiţi cu onestitate la tine, să admiţi cine eşti, slăbiciunile tale, punctele fragile, să-ţi asumi greşelile făcute şi să reuşeşti să te ierţi şi să fii bun cu tine, aşa cum ar trebui să fii şi cu personajele tale. Dacă nu reuşeşti să te înţelegi întâi pe tine, mi se pare imposibil să ajungi să-i înţelegi pe alţii.

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Câmpean Maria, Timişoara:
Care este filmul tău preferat?
Depinde în ce zi mă întrebi şi ce-am văzut în ultima vreme. Testul timpului l-a trecut „Pianista” de Michael Haneke, care mi se pare încă genial, dar mai recent mi-a plăcut foarte tare „Ange a la mer” de Francois Dumont.
Gheorghe Camelia, Ploieşti:
Cine ţi-a descoperit talentul şi ce şcoală ai urmat?

Talentul mi se pare la fel de relativ ca şi frumuseţea. Poate să existe o armată de oameni care te declară super-talentat şi apoi să fie o gaşcă întreagă de critici care zic că nu eşti. Unde-i adevărul? Nu mă mai întreb nici dacă-s talentată, nici dacă-s frumoasă, căci oricum n-o să capat răspunsuri valabile, ci doar subiective. Aşa că m-am decis să merg înainte şi să fac ce mă motivează şi pasionează, fără deraieri.

Am urmat cursuri de actorie la Los Angeles, la Ivana Chubbuck Studio şi apoi am făcut un curs intensiv de actorie, anul acesta, la Londra Royal Academy of Arts, în dramaturgie contemporană.

Ai fost vreodată înşelată?

Înşelată dacă am fost vreodată, n-am aflat niciodată.

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News