Interviu cu o feministă de Ziua Internațională a Familiei

Am stat de vorbă cu Andreea Bragă, directoarea executivă a organizației Centrul FILIA, despre problemele cu care se confruntă familiile din România și despre politicile publice care ar putea veni în sprijinul lor.

Andreea Bragă se implică activ în programe care sprijină, prin cercetare, advocacy și activism, respectarea drepturilor femeilor și reprezentarea intereselor diverse ale femeilor pe agenda publică, deține un doctorat obținut la SNSPA și coordonează activități de prevenire și combatere a tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor și pentru promovarea egalității de gen și justiției sociale.

“Sunt nenumărate probleme cu care se confruntă familiile și nu putem să închidem ochii la faptul că multe dintre aceste probleme sunt pe umerii femeilor.”

Problemele cu care se confruntă familiile din România

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Care sunt problemele cu care se confruntă familiile din România în prezent?

Andreea Bragă: Sunt nenumărate probleme cu care se confruntă familiile și nu putem să închidem ochii la faptul că multe dintre aceste probleme sunt pe umerii femeilor din familie. De la supraviețuirea familiei de la o lună la alta, la accesul la servicii de sănătate pentru femeile însărcinate, la obstacolele în accesul pe piața muncii și numărul scăzut de creșe și grădinițe sau faptul că violența în familie este prezentă în multe familii din România.

În primul rând nu suntem pregătiți pentru viața de familie. Copiii nu învață despre ce înseamnă o relație partenerială, despre faptul că fiecare ar trebui să ne implicăm în activitățile casnice de zi cu zi, cum ar fi pregătirea mesei, curățenia, spălatul și pregătitul hainelor sau îngrijitul copiiilor și al altor depedenți din familie. Intrăm într-o relație și formăm o familie fără să cunoaștem ce se întâmplă cu corpul nostru, nu învățăm elemente de bază despre sănătatea și drepturile reproductive și sexuale, nu învățăm ce este consimțământul, cum se manifestă abuzurile sexuale sau violența sexuală între parteneri sau în familie și nici despre diferitele forme de violență, atât de răspândite în România.

Nu știm prea multe nici despre metodele contraceptive, pe primul loc fiind indicat avortul de peste 60% din respondenți. Accesul la contracepție este limitat (de exemplu, de doi ani pastilele contraceptive nu se mai dau gratuit de medicul de familie) și sunt nenumărate femei care nu își permit să plătească pentru diferite metode contraceptive, iar mulți bărbați încă trăiesc cu sentimentul că nu este problema lor sau încearcă să își controleze partenerele să nu folosească metode contraceptive. Într-o societate în care 81% dintre români consideră că este datoria femeilor să nască este o mare presiune pe femei să se ridice la anumite așteptări.

Femeile însărcinate beneficiază de anumite drepturi în accesul serviciilor de sănătate, indiferent dacă au asigurare medicală sau nu. Cu toate acestea, sunt nenumărate femei care nu au acces la servicii de sănătate de calitate și nu își pot accesa drepturile, mai ales în perioada de sarcină. Cu toate investigațiile desfășurate în spitalele din România și având în vedere faptul că rata mortalității materne la naștere este dublă față de cea europeană, pare să fie, de multe ori, o loterie pe mâna cui nimerești și unde nimerești atunci când ești însărcinată, mai ales în condițiile în care nu îți permiți să alegi și să plătești pentru serviciile private sau să mergi după un anumit doctor sau altul.

În peste 90% dintre cazuri, concediul de îngrijire a copilului este luat de mamă și există diferite forme de discriminare, legate de posibila maternitate, cu care femeile se confruntă în accesul pe piața muncii sau la locul de muncă. Încă operăm cu prejudecăți că “femeilor care vor copii le place să nu muncească, să stea acasă”, de parcă îngrijirea unui nou născut poate fi comparată cu un concediu de odihnă.

Sunt angajatori care evită să angajeze femei tinere, chiar dacă sunt bine pregătite, tocmai pentru că se gândesc că sunt la vârsta la care cel mai probabil vor rămâne însărcinate. Ba chiar sunt întrebate la interviuri dacă sunt căsătorite sau dacă au copii sau dacă intenționează să aibă copii pentru a înțelege disponibilitatea de timp pe care o au. Dacă au deja copii, iarăși nu este bine în ochii unui angajator care discriminează, pentru că sigur ele vor fi cele care vor cere zile libere când e bolnav copilul sau vor fi nevoite să îl ducă și să îl aducă de la grădiniță. Sunt multe cazuri în care femeile și-au pierdut locul de muncă sau nu au mai fost valorizate după ce s-au întors din concediul de creștere a copilului, ba prin marginalizare și hărțuire, ba printr-o restructurare a postului.

Andreea Bragă, directoarea executivă a organizației Centrul FILIA

Atunci când ai copii depinzi foarte mult de serviciile publice de îngrijire, să poți duce copilul la creșă sau la grădiniță, ca tu să te poți întoarce pe piața muncii. Numărul de creșe și grădinițe a scăzut considerabil după anii 2000 și suntem în prezent într-o situație în care există o concurență foarte mare pe locurile în grădiniță, cu înscrieri pe liste cu un an înainte. Există persoane care își cumpără vize de flotant ca să poată fi în proximitatea unei grădinițe sau a alteia. Sunt inclusiv criterii discriminatorii de acordare a locurilor, cum ar fi faptul că ai prioritate dacă ai o bunică sau un bunic care locuiește în cartierul respectiv.

Toate aceste responsabilități cad de foarte multe ori pe umerii femeilor, ele fiind cele care în majoritatea cazurilor duc sau aduc copiii de la grădiniță. Dacă nu îți permiți să plătești pentru un after school sau pentru un serviciu privat, trebuie să iei copilul la ora 12:00 de la grădiniță sau de la școală și dacă nu există o rețea socială pe care să te bazezi, dacă nu există un bunic sau o bunică și nici un angajator înțelegător sau un program flexibil de muncă, nu ai cum să te descurci. Statului român pare să nu îi pese de toate aceste probleme cu care se confruntă familiile din România și, de cele mai multe ori, femeile din familii.

Politici publice pentru sprijinirea familiilor

Ce tip de politici publice consideri că lipsesc sau sunt slab reprezentate și ar veni în sprijinul familiilor din România?

Andreea Bragă: Politici pentru sănătate și drepturi reproductive și sexuale, pentru ca adolescenții să înțeleagă ce se întâmplă cu corpul lor, să știe cum să se protejeze de abuzuri, să le recunoască, să înțeleagă ce este consimțământul, să știe cum să se protejeze de o sarcină nedorită sau de boli cu transmitere sexuală. Aceste politici vor răspunde unor nevoi prezente pe tot parcursul vieții.

Acces la servicii de sănătate de calitate pentru toți oamenii și informarea cu privire la drepturile pe care le au femeile însărcinate și tinerii părinți. Asigurarea accesului la servicii de planificare familială și asigurarea unor metode contraceptive gratuite.

„Este nevoie de politici educaționale, pentru egalitate de gen și pentru relații parteneriale, astfel încât să încurajeze respectul între parteneri în familie și o împărțire echitabilă a responsabilităților în familie, în ceea ce privește îngrijirea gospodăriei și a copiiilor.”

Politici pentru asigurarea accesului la locuire adecvată pentru toți cetățenii, investiții în reabilitare sau construirea de locuințe pentru familiile care locuiesc în condiții precare, care au fost evacuate.

Investiții în servicii publice de îngrijire sau subvenții pentru marii angajatori care asigură la locul de muncă servicii de îngrijire (creșe și grădinițe) pentru copiii angajaților. Conștientizarea oamenilor cu privire la diferitele forme de discriminare și abuzuri la locul de muncă și aplicarea legislației cu privire la sancționarea discriminării în accesul pe piața muncii și la locul de muncă. Asigurarea unui program de lucru flexibil pentru reconcilierea dintre muncă și viața privată, astfel încât părinții să poată să aibă grijă de copii și să își îndeplinească responsabilitățile de la locul de muncă.

În ce măsură apreciezi că familiile din România au progresat la capitolul împărțirea sarcinilor casnice în mod egal între parteneri?

Andreea Bragă: Putem spune că au progresat puțin față de acum 50 de ani. Cu toate acestea suntem în situația în care femeile muncesc în medie mai mult ca bărbații cu 4 ore pe zi în gospodărie în activități ce presupun îngrijirea casei și a copiiilor. Muncile casnice, făcute în mod preponderent de femei, sunt munci neremunerate și nevalorizate. Este dificil să ne „bucurăm” de acest progres în condițiile în care suntem încă departe de o lume în care există peste tot relații parteneriale sau în care responsabilitățile sunt distribuite echitabil în familie. Numai dacă ne gândim la familiile noastre, la generația părinților noștri și la generația noastră. Poate am putea spune că există un progres, ceea ce ar fi firesc, însă pare că mai avem mult de lucru cu privire la mentalitatea noastră și așteptările diferite pe care le avem de la femei și de la bărbați.

Violența în familie în cifre. Ce putem face?

Știm cu toții că violența domestică este prezentă în multe dintre familiile din România. Care crezi că ar fi soluțiile pentru diminuarea acestui fenomen?

Andreea Bragă: Suntem încă departe de a avea o lege bună, care să ofere siguranță imediată femeilor sau de a avea solidaritate în rândul oamenilor, care să intervină în cazuri de violență. Datele sunt alarmante: 1 din 4 femei a fost agresată fizic sau sexual de partener, la fiecare 4 zile este înregistrat la poliție un caz în care o minoră a fost violată de un membru de familie, 1 din 3 femei se confruntă cu o formă de violență de-a lungul vieții. Și sunt încă multe persoane care nu raportează abuzurile, nu înregistrează plângere.

Cred că stă în puterea noastră, a tuturor să schimbăm asta. Dacă vom reacționa atunci când suntem martori la violență, dacă vom pune presiune pe agresori să își schimbe comportamentul, dacă nu vom închide ochii atunci când auzim țipete din apartamentul vecin sau dacă ne vedem colega de muncă sau vecina cu vânătăi pe chip, poate vom reuși să schimbăm mentalitatea că violența în familie este o problemă privată, în care nimeni nu ar trebui să intervină. Pe lângă toate acestea este nevoie de servicii eficiente, de intervenția imediată și profesionistă a poliției, de educație care să ne învețe cum să recunoaștem violența și ce putem face dacă ne confruntăm cu ea. Pentru asta este nevoie ca autoritățile să facă tot ce le stă în putință pentru o lege bună și să aloce banii necesari pentru funcționarea serviciilor de consiliere și a adăposturilor. Cred că noi, ca cetățeni, trebuie să le cerem autorităților toate acestea și să punem presiune prin acțiuni civice, cum este Marșul “Împreună pentru siguranța femeilor”, prin semnarea unor petiții, prin scrisori sau emailuri transmise reprezentanților politici.

“Avem nevoie urgent de o înțelegere a diversității problemelor cu care se confruntă familiile pentru a putea veni în sprijinul lor. Multe dintre familiile din România se confruntă cu probleme de supraviețuire de la o lună la alta.”

Tema propusă de un.org pentru Ziua Internațională a Familiei în 2018 este „Familiile și societățile incluzive”. Ce tip de inițiative sociale sunt necesare în România pentru familiile aflate în risc de excluziune socială?

Andreea Bragă: Sunt familii care trăiesc în locuințe improvizate, familii care sunt evacuate în plină iarnă, care nu își permit să plătească pentru un acoperiș deasupra capului și care sunt lăsate pe străzi, împreună cu copiii lor. Sau familii care trăiesc în locuințe inadecvate, în care este frig, care sunt pline de igrasie sau în care intră dăunători și rozătoare, în supraaglomerare, câte 7-8 într-o cameră care deservește și pentru dormit, și pentru gătit, și pentru spălat. Despre aceste familii de multe ori nici măcar nu se vorbește sau societatea le blamează ca și cum ar fi vinovate pentru condițiile în care trăiesc. Sunt familii în care membrii de familie nu au un buletin pentru că nu au o locuință sau o persoană care să îi ia în spațiu, ceea ce duce la obstacole în accesul pe piața muncii.

Avem nevoie urgent de o înțelegere a diversității problemelor cu care se confruntă familiile pentru a putea veni în sprijinul lor. Multe dintre familiile din România se confruntă cu probleme de supraviețuire de la o lună la alta, cu faptul că există o precaritate a locurilor de muncă sau sunt locuri de muncă la care mulți oameni nu au acces, neavând calificarea sau studiile potrivite sau fiind în situația de a se lovi de o formă sau alta de discriminare. Sunt încă anunțuri care menționează clar că sunt excluși romii sau că sunt locuri de muncă numai pentru bărbați. Dacă ai peste 40 de ani este foarte greu să îți găsești un loc de muncă pentru că există discriminare pe criteriul de vârstă, despre care la fel, nu prea vorbim. Este minimul necesar ca fiecare familie să aibă un acoperiș deasupra capului și să se poată hrăni pentru a se putea dezvolta. Poate este timpul să ne gândim la modalități creative sau exemple din alte societăți, cum sunt serele comune și revitalizarea agriculturii de subzistență și să susținem propunerile legislative de tipul diminuării risipei alimentare, astfel încât să nu mai existe peste 200.000 de copii care se duc flămânzi la culcare.

Despre familiile monoparentale

Cum crezi că ar trebui sprijinite prin politici publice familiile mono-parentale?

Andreea Bragă: Îmi este foarte greu să mă gândesc cum poate o mamă singură să facă față tuturor acestor probleme fără niciun sprijin din partea rudelor, fără poltici de sprijinire a familiilor monoparentale. Este cu atât mai greu să supraviețuiască de la o lună la alta și să ofere copiiilor minimul necesar. Sigur, sunt și exemple de mame singure care au un anumit venit și care nu au astfel de probleme, însă și în cazul lor poate exista o anumită presiune la nivel de societate, inclusiv presiunea că nu sunt o familie perfectă, care, din păcate, crește în contextul discuțiilor despre referendumul pentru familie, inițiativă care încearcă să limiteze și să truncheze la nivel simbolic ceea ce înseamnă familia.

Cu siguranță este nevoie de asigurarea unor politici sensibile față de familiile monoparentale – cum ar fi asigurarea unui program flexibil la locul de muncă de care cu siguranță ar beneficia și familiile cu mai mulți adulți, dar mai ales familiile monoparentale, în majoritatea cărora vorbim de mame singure. Pe lângă toate acestea cred că este minim necesar să avem servicii publice de îngrijire pentru ca mamele singure să se poate descurca atunci când își doresc să se întoarcă pe piața muncii sau să își caute un loc de muncă. Dacă nu vor avea în grija cui să lase copilulul, vor fi nevoite să rămâne ele acasă și vor fi expuse unui risc crescut de sărăcie.

“Cred că prin această inițiativă Coaliția pentru Familie nu face decât să alimenteze ura din societate, să pună accent pe diferențele dintre noi, să taie și să truncheze ceea ce înseamnă familie după un standard care nu mai este de actualitate în lumea modernă.”

Ce înseamnă pentru tine familia tradițională și cum vezi inițiativele Coaliției pentru Familie din ultimii ani?

Andreea Bragă: Presiunea exercitată de grupurile conservatoare care vor să se organizeze un referendum pentru redefinirea familiei ne arată că există un clivaj puternic în societate, pe care politicienii îl speculează și îl alimentează prin discursul lor, care ne face să cheltuim fără rost sume enorme de la bugetul de stat doar pentru a limita definiția familiei. Familiile se află sub multe forme și vor mai exista și cu, și fără referendum: familii monoparentalte, cupluri LGBT, bunici care își cresc nepoții ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate sau alte forme de familie. Cu atât mai mult este grav în contextul în care în ultimele săptămâni au fost cazuri de mame singure care au fost ținta discriminării (cazul de la Hollywood Multiplex și declarațiile unui senator PSD). Cred că, prin această inițiativă, Coaliția pentru Familie nu face decât să alimenteze ura din societate, să pună accent pe diferențele dintre noi, să taie și să truncheze ceea ce înseamnă familie după un standard care nu mai este de actualitate în lumea modernă, să cheltuie sume enorme din banii publici, în condițiile în care sunt atât de multe probleme care ar trebui să fie prioritare, care ar trebui să ne îngrijoreze. Că nu sunt medicamente în spitale și condițiile sunt insalubre, că suntem pe primul loc la nașteri în rândul adolescentelor sau la mortalitatea maternă sau la mortalitatea ca urmare a cancerului de col uterin, că au loc săptămânal abuzuri sexuale și bătăi infiorătoare în familie și noi nu avem suficiente adăposturi și nici nu suntem în stare să oferim siguranță imediată supraviețuitoarelor violenței.

Citește și: 112, spectacolul de teatru care merge la rădăcina violenței asupra femeilor

Sursă foto: shutterstock.com și 123rf.com

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News