De ce este periculos zahărul

De Erika Chivu, pe Miercuri, 29 septembrie 2010, 13:52

Sănătate

Dacă astăzi e o banalitate pentru toată lumea, acum câteva secole zahărul era o delicatesă pe care puţini şi-o permiteau. Indienii au deţinut mult timp secretul zahărului…
… vânzând delicatesa dulce la preţuri exorbitante. Nu degeaba i s-a spus „aurul alb”. Se crede că europenii l-au descoperit abia în secolul XI şi de atunci puţini sunt cei care pot renunţa complet la el.

Consumat în cantităţi mici, zahărul era plăcut şi nu avea efecte grave asupra sănătăţii. Însă pe măsură ce a devenit tot mai ieftin oamenii nu s-au mai mulţumit cu o linguriţă pe zi, ajungându-se cu timpul la excesele de astăzi. În ţările dezvoltate, precum SUA, se estimează că un om obişnuit consumă aproximativ 70 de kilograme de zahăr pe an şi probabil că nici noi nu suntem prea departe.

Zahărul adăugat ca atare în mâncare sau băuturi reprezintă doar o mică parte din totalul consumat. 80% din cantitatea totală este zahărul ascuns în dulciuri, sucuri şi alte alimente procesate.

Zahăr nu înseamnă doar acele mici cristale albe pe care le punem în cafea. Toţi carbohidraţii sunt făcuţi din zahăr, dar există mici diferenţe. Carbohidraţii simpli au gust dulce. Un exemplu este fructoza care se găseşte în fructe, fiind acel element care le dă gustul dulce. Carbohidraţii complecşi nu au gust dulce deşi sunt formaţi tot din zahăr. Un exemplu este amidonul care se găseşte în cartofi.

Ce se întâmplă când mănânci zahăr

Fie că ai mâncat cartofi, fructe sau ciocolată, zahărul din aceste alimente este transformat de corpul tău, cu ajutorul anumitor enzime, în glucoză, principala sursă de energie a majorităţii organismelor, de la bacterii până la oameni.
Glucoza este absorbită prin intestinul subţire, ajungând astfel în sânge. În acest moment pancreasul eliberează insulina, hormonul care ajută celulele să folosească glucoza ca sursă de energie.

Prea multă glucoză în sânge este periculoasă, aşa că trebuie să fie folosită imediat. O parte din ea este transformată în energie, o parte este stocată în ficat şi în muşchi ca rezervă, iar ce rămâne „se depune” sub formă de grăsime. Evident, cu cât mănânci mai mulţi carbohidraţi, cu atât excesul este mai mare, deci cresc şansele să te îngraşi.

Hipoglicemia şi hiperglicemia

Când nu mănânci destui carbohidraţi, corpul apelează la rezervele stocate în ficat, dar când şi acestea se epuizează intervine hipoglicemia, situaţia în care zahărul din sânge este prea puţin pentru a acoperi nevoile de energie ale organismului. Hipoglicemia se manifestă prin letargie, slăbiciune, tremurături, nervozitate şi se poate ajunge până la paranoia sau este afectat creierul în mod permanent.

Situaţia opusă este hiperglicemia, adică un nivel prea mare al glucozei în sânge. De obicei se întâmplă atunci când insulina fie nu este produsă în cantităţi suficiente, fie nu poate fi folosită de către celule, ceea ce înseamnă diabet de tipul I sau II. Simptomele hiperglicemiei sunt destul de vagi, însă pe termen lung excesul de zahăr din sânge afectează vasele sanguine provocând daune la nivelul ochilor, rinichilor etc.