Cât de mult îţi rasfeţi copilul?

De Unica.ro, pe

Copilul răsfăţat îi aduce la limita răbdării şi pe părinţi, şi pe cei din jur cu pretenţiile lui nejustificate. Cum s-a ajuns aici? Ce-i de făcut?
Te întrebi…de ce copilul este atât de răsfăţat încât nu îţi mai recunoaşte autoritatea sau te ignoră? Motivul este chiar dificultatea ta de a te impune cu fermitate, teama de a fi categorică. Prin negocieri interminabile în care copilul are câştig de cauză, îl înveţi că totul i se cuvine şi îi va fi greu mai târziu să ia decizii sau să coopereze. În plus, vei fi nevoită să lupţi pentru a prelua controlul.

Test pentru părinţi

E de la sine înţeles că un mic Domn Goe este dovada vie a unei educaţii administrate cu doze de răsfăţ în exces. Totuşi, în „culisele” acestui comportament teatral al copilului se ascunde dorinţa acestuia de a testa toleranţa şi răbdarea părinţilor. El intră în jocul de-a „cine-i şeful” şi încearcă să obţină el controlul în relaţia cu părintele mai îngăduitor. De fapt, copilul răsfăţat îşi forţează părinţii să fie mai fermi, determinându-i să-şi arate autoritatea care le revine de drept.

De la egal la egal, cu fermitate

Sunt şi părinţi care îşi tratează odraslele ca pe nişte adulţi în miniatură, ca de la egal la egal, simt nevoia să negocieze, să se justifice în faţa copilului pentru decizia luată. Este ca şi cum şi-ar refuza dreptul la control iar şansele de a se face ascultat de către copil sunt minime. Aceasta pentru că nevoile copilului nu sunt aceleaşi cu ale adultului. În consecinţă, este o mare greşeală să-i dai copilului dreptul la a contesta alegerea părintelui. Dacă ai decis că ora 21 este ora de culcare, nu e cazul să-i ceri părerea, să eziţi sau să cedezi insistenţelor, ci să-i impui hotărătă.

Uite cine cu cine vorbeşte!

Copilul răsfăţat dă naştere multor momente de confruntare. Un exemplu bun ar fi acela când părintele spune: „Lasă îngheţata şi mănâncă mai întâi fructele”. Copilul răspunde nervos: „Dar eu vreau îngheţată!” Părintele dă din umeri neputincios şi se mulţumeşte să vorbească mai mult pentru sine, fără a interveni: „Cât mă necăjeşti tu pe mine! Eşti un încăpăţânat fără pereche”. Astfel părintele pierde punct cu punct confruntările, iar copilul continuă să-i macine nervii. Dacă ai fi un pic mai fermă, cel mic nu ar mai insista să intre în „jocul” nervilor.

Ce e de făcut?

Stabileşte ceea ce e interzis şi ce este negociabil în relaţia cu micuţul. Atunci când este necesar, să intervii prompt şi să fii inabordabilă, dură, dar şi tandră, tolerantă din când în când faţă de nesupunerea lui, dar şi intransigentă. Altfel spus, trebuie să-l tratezi cu „mâini de fier în mănuşi de catifea”. Dar oricât de mult te-ar enerva, nu uita că răsfăţatul este opera ta şi nu trebuie să apelezi la ameninţări sau chiar aplicarea forţei fizice pentru a-l corecta. Nu vei face decât să tensionezi şi mai mult relaţiile şi poţi chiar să-l inhibi pe viitor.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter