:contrast(8):quality(75)/https://static.unica.ro/wp-content/uploads/2011/03/bebe_01.jpg)
Ce se schimbă o dată cu naşterea primului copil? Totul! De la priorităţile în viaţă, până la ritmul zilei. Chiar şi relaţia cu partenerul va fi diferită. Iată de ce proaspăta mămică trebuie să-şi creeze
un nou echilibru. În relaţia cu el, cu ea însăşi şi cu timpul pe care îl are la dispoziţie. Pentru că soluţii există. Iată cum poţi fi o mamă şi o soţie fericită
Din momentul în care devin părinţi, atât la mamă, cât şi la tată, îşi face apariţia un puternic instinct de conservare. Aceasta e doar una din importantele schimbările psihologice.
Dar sunt şi altele, de natură practică. Toate la un loc îi transformă pe cei doi adulţi din fii, în părinţi. Iată la ce trebuie să te aştepţi dacă ai decis să faci un copil sau eşti deja în aşteptarea primului tău născut.
«Vom avea un copil»
De ceva timp vă gândiţi la acest lucru. Dar acum, cu testul de sarcină în mână, eşti sufocată de emoţie: peste 9 luni, veţi avea un copil. Prima reacţie, în cea mai mare parte a cazurilor, este una ambivalentă: pe de-o parte sunteţi foarte fericiţi, iar pe de alta un pic speriaţi. Important este să nu vă fie teamă să vorbiţi despre propriile sentimente, chiar şi de acelea mai puţin fericite.
De la schimbările prin care va trece corpul tău (de care până atunci ai avut foarte mare grijă), la teama de a vă asuma responsabilităţi prea mari şi până la dubiile de natură practică: „Ce ne vom face cu banii?” sau „Cât timp voi putea sta acasă?”.
Toate gândurile de acest fel trebuie să le împarţi cu partenerul tău. Dar şi cu propria mamă sau cu prietenele tale care au născut deja şi care te vor putea linişti.
Noul cuplu
Una din cele mai des întâlnite întrebări pe care şi le pun viitorii părinţi este: „Cum se va schimba viaţa noastră de cuplu?”. În această privinţă, experţii sunt de părere că sosirea pe lume a primului copil produce o imediată schimbare a rolurilor şi a punctelor de interes.
Iar copilul, în nouă din zece cazuri, este cel care primeşte toată atenţia celor din jur. Lucru foarte normal, mai ales în primul an de viaţă, când prezenţa mamei este indispensabilă copilului. Ceea ce nu înseamnă că partenerul trebuie ignorat total: o vorbă bună şi o mângâiere fac ca identitatea cuplului să existe în continuare.
Nu trebuie să uitaţi că, înainte de a fi părinţi, aţi fost un cuplu. Şi, pentru a continua să fiţi părinţi, este indispensabil să fiţi în continuare un cuplu. Riscul, prin urmare, e acela ca dedicarea totală asupra copilului să vă înstrăineze unul de celălalt.
Aşadar, nu te feri să ceri ajutorul şi nici nu te simţi vinovată să apelezi la bunici, la o vecină drăguţă sau la bonă pentru a mai putea ieşi seara împreună. Sau pentru a ieşi la o terasă împreună cu prietenii.
«Vârsta potrivită pentru a deveni mamă»
Care e momentul cel mai potrivit pentru a avea un copil? Din punct de vedere fizic, o sarcină este suportată mai uşor la 20 de ani. Dar din punct de vedere psihic, nu există reguli precise.
La 20 de ani
E rar ca o femeie, la această vârstă, să se hotărască să facă un copil. În general, este vorba de „un accident”, de o sarcină a unei tinere care se bazează încă pe ajutorul părinţilor. Avantajul gravidităţii la această vârstă? Cele nouă luni trec mult mai uşor, iar după naştere schimbările sunt înfruntate fără foarte mari probleme.
La 30 de ani
La această vârstă, o femeie are foarte multe puncte stabile în viaţă: un loc de muncă, un cămin, un partener şi mulţi prieteni. Maternitatea, acum, este dorită şi, de cele mai multe ori, pregătită prin informare asiduă – multe cărţi, reviste de specialitate. Există însă şi un revers al medaliei: prea multă documentare, în cele mai multe din cazuri, poate provoca anxietăţi viitoarei mame, mai ales pentru sănătatea copilului.
La 40 de ani
Graviditatea, la această vârstă, impune multe controale medicale. Dar provocările sunt, mai ales, pe plan psihologic. Pentru că un copil poate fi văzut ca o ultimă ocazie de a da viaţă, după ce femeia a investit atât de mult în ea.
«Sunt mămică!»
După cele nouă luni, îţi strângi, în fine, la piept, copilaşul. Şi eşti fericită. Eşti fascinată de acea faţă minusculă ca a unui bătrânel înţelept care fie cercetează lumea, fie doarme sau, urmând un instinct vechi de când lumea, plânge şi-ţi caută sânul pentru a mânca.
Nu înţelegi cum a reuşit să stea atât la tine în burtă, îi numeri degeţelele minuscule, îl miroşi, îi vorbeşti în timp ce înveţi să-l ţii în braţe, să-l speli sau să-i schimbi scutecele. Şi, din acest moment, toate schimbările, înainte imaginate doar, au devenit realitate. Iată câteva sfaturi pentru a le înfrunta mai bine. Dar şi strategiile pentru a depăşi fără probleme obstacolele.
După ce model te inspiri?
În mod tăcut şi, la prima vedere, straniu, raportul cu propriul copil, chiar dacă e foarte mic, poate provoca o reacţie neaşteptată: retrăirea multor amintiri din propria copilărie. Care, pentru unele persoane, nu sunt întocmai plăcute. Astfel, fraza cel mai des rostită poate fi: „Nu voi face niciodată ca mama (sau ca tata)”. Cu toate astea, până la urmă, fără a realiza, vei ajunge să repeţi chiar acel comportament.
De ce? E normal, pentru că părinţii au fost primul model educativ pe care l-am avut vreodată. Acest lucru se întâmplă şi în cazurile extreme: cei care, de mici, au suferit pentru că au avut părinţi prea severi, care nu au ştiut să-şi manifeste afectivitatea sau chiar violenţi, nu vor reuşi întotdeauna să instaureze o relaţie diferită cu propriul copil. Pur şi simplu pentru că, în adâncul sufletului, nu vor şti cum s-o facă.
Prin urmare, sosirea pe lume a unui copil este o ocazie de a regândi propriul trecut. Iată de ce trebuie să găseşti răspunsurile pe care le doreşti asupra acestei perioade din viaţa ta – mai întâi în amintirile tale sau în cele ale părinţilor. Acesta ar putea fi un bun punct de plecare pentru a face faţă cu brio rolului de părinte.
Astfel, eliberat de umbrele tre-cutului, vei avea spaţiul mental şi emotiv corect pentru a construi un raport armonios cu propriul copil. Aceste „reguli” ar trebui să fie urmate şi de taţi, în egală măsură. Care trebuie să-şi lămureasă priorităţile, fără a urma neapărat modelul tatălui lor. Şi asta pentru că, în mod instinctiv, unii proaspeţi tătici se focusează total asupra muncii, fiind obsedaţi că trebuie să-şi susţină material familia – exact aşa cum au făcut şi taţii lor.
În acest caz, partenera este cea care trebuie să încerce să-l implice în anumite probleme de rutină casnică – băiţa bebeluşului, schimbatul scutecelor sau joaca de dinaintea somnului de noapte. Şi să-i arate că are totală încredere în capacitatea lui de a rezolva aceste probleme.
5 reguli de aur pentru el şi ea
1. Pentru el: susţine-ţi partenera la problemele practice, dar şi în eventualele crize psihologice prin care poate trece în această fază delicată. Simpul fapt că nu este singură în această încercare, poate fi un real suport pentru tânăra mămică.
2. Pentru ea: încearcă să nu-ţi neglijezi partenerul. Şi el simte nevoia iubirii tale, chiar dacă pe lume a venit bebeluşul vostru.
3. Pentru amândoi: continuaţi să vorbiţi de sentimentele voastre. Pentru că, nu trebuie să uitaţi, fără dialog, un cuplu moare.
4. Pentru el: o simţi că s-a îndepărtat? Nu te enerva. Nevoia ta de intimitate, în acest moment, nu este şi pentru ea pe primul loc. Fii generos cu săruturile şi cu mângâierile. Restul va veni de la sine.
5. Pentru amândoi: ceea ce era biroul a devenit camera copilului? Pentru a evita să vă simţiţi „invadaţi” de bebeluş, evitaţi să vorbiţi toată ziua numai de el. Este important, pentru că altfel riscaţi să vă pierdeţi propria identitate.
Mai obosite şi fără dorinţă
Printre multele schimbări care au loc în timpul sarcinii există două care le preocupă în mod deosebit pe tinerele mămici. Să vedem care sunt acestea, pentru a înţelege care ar putea fi soluţiile.
Oboseală continuă
Un nou-născut mănâncă la fiecare trei ore (şi noaptea), trebuie schimbat de 7-8 ori pe zi şi poate plânge şi o oră din cauza colicilor. Din această cauză, proaspetele mămici ajung la acea oboseală tipică după naştere. Eo oboseală normală – important este ca mămica să reuşească să delege cât mai multe din sarcinile ei domestice, cum ar fi curăţenia sau călcatul lucrurilor. Astfel, ea se va putea concentra mai mult asupra nevoilor copilului, dar şi se va putea odihni ori de câte ori copilul doarme.
În pat, dorinţa a dispărut
După o naştere naturală, cel puţin o lună (uneori două), femeia nu mai simte nevoia unei vieţi sexuale. Primul motiv este unul de natură fiziologică: corpul are nevoie de odihnă pentru a putea face faţă fără durere penetrării. Al doilea motiv – hormonii: naşterea şi alăptarea dezlănţuie o furtună hormonală care, în primele săptămâni, provoacă o scădere drastică a dorinţei. Şi, nu în ultimul rând, proaspetei mămici gândul nu îi stă decât la un singur lucru: îngrijirea copilului. Primul sfat al specialiştilor, pentru a putea relua cu seninătatea raporturile sexuale, este ca proaspăta mamă să încerce să-şi reeduce muşchii pelvieni.
Cum? Ajunge să facă de câteva ori pe zi aceste exerciţii simple: să inspire şi să contracte muşchii pelvieni şi apoi să expire şi să-i relaxeze. S-a demonstrat că, datorită acestui exerciţiu, femeile au o recuperare mai rapidă. Important este ca partenerii să nu se grăbească: pentru a regăsi dorinţa, ei trebuie să se apropie din nou, cu multă drăgălăşenie şi cu mult calm.
Lucruri pe care poţi şi nu poţi să le faci
Între 0 şi 8 luni
Fără aglomeraţie
Regula este valabilă mereu, însă e mult mai importantă atunci când copiii sunt atât de mici: evită locurile aglomerate (s-ar putea îmbolnăvi), zgomotoase şi cu prea mult praf. Nu îi duce la munte, la mare altitudine (peste 1.000 m), iar la mare ia-ţi toate precauţiile: nu expune bebeluşul la soare, evită să stai pe plajă în orele prânzului, ia mereu cu tine un biberon cu ceai de muşeţel sau cu apă.
Da, călătoriilor lungi
Avantajul atunci când ai un nou-născut este că vine peste tot cu tine. Ajunge să-l pui în portbebe sau să-l iei în braţe. Chiar şi la cina cu prietenii, lucrurile stau la fel. Totul e să aibă un loc liniştit unde să se poată odihni. Nici în călătoriile lungi nu au nici o problemă: în maşină, bebeluşii dorm şi nu se trezesc decât pentru a mânca.
Între 8 şi 10 luni
Fără vacanţe complicate
Călătoriile şi vacanţele devin acum o problemă din punctul de vedere al mâncării, care, pentru această perioadă, trebuie preparată pe moment. Ideal ar fi să ai un termos cu supă caldă. Acestea sunt şi lunile în care copiii încep să meargă şi în care au tendinţa de a băga totul în gură (chiar şi cioburi sau nisip). Aşa că nu trebuie să-l scapi din ochi.
La piscină, fără probleme
Cale liberă vacanţelor la munte, la cabană. Totodată, aceasta e vârsta potrivită primelor băi în mare sau în piscină, în braţele mamei. De asemenea, vara, îl poţi plimba fără nici o problemă şi seara, dar fără a exagera: dacă e obişnuit să meargă la culcare foarte devreme, poate deveni deosebit de iritabil şi nervos.
Între 18 luni şi 3 ani
Nu, călătoriilor fără opriri dese
La această vârstă, copiii se plictisesc repede şi pot transforma o călătorie într-un adevărat calvar: „Mami, cât mai avem? Am ajuns sau nu?” Şi pregăteşte-te din timp pentru mai multe opriri pe drum, pentru obişnuitul „Am nevoie la toaletă!”
În aer liber
Este vârsta marilor descoperiri. Acum poate merge fără probleme la ţară: statul în aer liber şi jocul cu animalele domestice sunt pentru copilul mic cele mai mari distracţii. Iar dacă mai găseşte prin vecini alţi copii de aceeaşi vârstă, poţi sta liniştită: nu te va mai deranja nici pe tine, nici pe soţul tău.
Urmărește-ne pe :contrast(8):quality(75)/https://pasalau1.dev.unica.ro/wp-content/plugins/rro-feed/no-picture.jpg)
;'%3E%3C/svg%3E)
