:contrast(8):quality(75)/https://static.unica.ro/wp-content/uploads/2020/08/lavinia-petrea.jpg)
Este agitație mare! Printre chicoteli de entuziasm și nerăbdare, copiii mei pregătesc gustarea pentru Moș Crăciun. Biscuiți și lapte! Aici s-au înțeles. Dar unde ar fi cel mai bine să le pună, ca să fie siguri că Moșul o să le vadă și o să și bea paharul cu lapte? Karin este cea mai hotărâtă. Oriunde, dar nu în camera ei, pentru că se teme de bătrânelul cu barbă albă.
Pe unde o să intre? Să lăsăm ușa deschisă? Sau mai bine o fereastră? Oare scrisorile noastre au ajuns la el? O să știe unde ne găsește? Discuțiile despre sosirea lui Moș Crăciun se termină în seara de Ajun doar când cei trei frați pică frânți după atâtea povești și scenarii, iar noi părinții ne promitem că la anul o să-l rugăm pe Moș să vină în Ajun, ca să nu mai sărim din pat la 6 dimineața treziți de strigătul: „A veniiit Moooșuuu’!…”
Citește și: Darul din noi
Lavinia Petrea: Crăciunul suntem noi
Lavinia Petrea: Vacanța de acasă
Hai să ne jucăm! Cum și cu ce?!
Moș Crăciun este poveste
Moș Crăciun este un personaj în jurul căruia imaginația copiilor nu are limite, iar ei de asta au nevoie. De stimularea imaginației și a jocului necondiționat care înseamnă dezvoltare, evoluție, achiziții, cel puțin până la vârsta de 6 ani.
În funcție de propriul ritm, fiecare copil ajunge să facă diferența între poveste și realitate, între un personaj magic sau un erou și oamenii din carne și oase, cu puteri limitate. Iar descoperirea adevărului nu cred că va însemna dezamăgire.
O mamă îmi povestea cum s-a chinuit să împacheteze cadourile copiilor în noaptea de Crăciun fără să facă zgomot și cu câtă atenție și-a șters urmele!… Dimineața însă, copiii de 5 și 7 ani studiau scotch-ul cu care erau lipite cadourile și i-au spus mamei că au auzit zgomot „de scotch” în timpul nopții, după care au întrebat-o: „Mama, tu ești Moș Crăciun? ”
Cum le răspundem copiilor la o astfel de întrebare? Este o alegere strict personală și cred că fiecare adult ar trebui să fie pregătit să răspundă, în funcție de propriile convingeri, dar răspunsul să fie unul asumat.
Unii părinți se tem că dacă îi vor spune copilului altceva decât ei consideră că este realitatea, când copilul va descoperi adevărul se va simți mințit, trădat și îl va privi pe părinte cu neîncredere pe viitor, așa că aleg să le spună adevărul.
La noi în casă, Moș Crăciun există
Alții vor evita întotdeauna să spună că „Moș Crăciun nu există”, indiferent de vârsta copilului!
Există și categoria celor care se străduiesc să creeze tot felul de povești cu ajutorul cărora să demonteze versiunea copilului care vine de la școală și spune: „Mi-a spus un coleg că Moș Crăciun nu există și că părinții ne aduc cadouri!” sau „Am aflat de pe internet că Moș Crăciun nu există”.
Și cred că aici ne încadrăm cei mai mulți. Eu aleg să le spun copiilor mei că: la noi în casă, Moș Crăciun există, pentru că noi alegem să credem în Moș Crăciun și în spiritul Crăciunului. Și vorbim despre ce înseamnă Crăciunul pentru noi. Fiecare dintre noi primește această întrebare și răspunde, ca un mic ritual.
Este felul prin care, de la an la an, pe măsură ce copiii cresc, aflăm ce simt și ce gândesc despre Crăciun, pe de o parte. Pe de altă parte, este modul simplu prin care noi, părinții, ne învățăm copiii că sărbătoarea Crăciunului nu este doar despre cadouri. Este despre emoții, bucurie, poveste, fantezie.
Copiii, indiferent de vârstă, vor fi fascinați să ne audă vorbind cu sinceritate despre Crăciunurile din copilăria noastră sau povestind întâmplări fericite petrecute de Crăciun. Crăciunul este și despre conectare.
Mai cred sau nu copiii în Moș Crăciun?
Dacă și cât cred copiii în Moș Crăciun depinde destul de mult de atmosfera din familie și de alegerea personală a părinților. |ntre vârsta de 1 și 4 ani, copiii cred în ceea ce văd și în ceea ce pot atinge. Cred în bătrânelul cu barbă albă pe care l-au văzut în clipuri video sau în realitate venind cu sania și sacul roșu, încărcat cu daruri. Cred în ce li se arată, fără să aibă vreo îndoială.
Unii aleargă cu bucurie și emoție să i se așeze în brațe, alții se tem de el și nu vor să se apropie, chiar dacă își doresc să primească un cadou. Apropo! Nu încurajez ideea de a forța copilul să se apropie de Moș Crăciun dacă e clar că el nu își dorește și nu se simte în siguranță.
După vârsta de 4 ani, copiii încep să pună tot felul de întrebări, vor să știe cum ajunge Moșul la ei, pe unde o să intre dacă ușa este închisă. De aici încolo, existența lui Moș Crăciun depinde mult de răspunsurile pe care adulții le vor da copiilor și cât de mult le vor susține fanteziile. Ei vor ajunge să înțeleagă destul de repede că „Moș Crăciun Adevărat” nu este un personaj tangibil, dar nu îi vor contesta existența. Vor crede în puterea lui de a le afla și îndeplini dorințele.
Problema Moșului care lasă cadouri în toate părțile pentru un singur copil și care nici nu corespund dorințelor și necesităților copiilor
Sfaturi utile pentru părinți
- Discutați din timp cu familia extinsă despre lista de cadouri a copiilor.
- Stabiliți ca fiecare pereche de bunici, nași sau alte persoane apropiate care doresc să le facă copiilor cadouri de Crăciun să ia un singur obiect din listă sau puteți să le faceți voi o sugestie.
- Adunați darurile și stabiliți cum și când ar fi cel mai potrivit să fie primite.
- Copiii pot primi cadouri și din categoria dorințe (trenuleț cu șină), dar și a necesităților (cizme de iarnă). Este un prilej bun pentru a le explica celor mici diferența.
- Dacă mai apar și cadouri „întârziate” este de preferat să fie păstrate și oferite pur și simplu de cel care dorește să-l bucure pe copil.
Urmând aceste repere, evităm să bulversăm copiii, care, pe bună dreptate, nu mai știu ce să creadă dacă încep să primească cadouri din toate părțile, și înainte, și după Crăciun, și li se spune de fiecare dată că sunt de la „Moșu’”.
Urmărește-ne pe :contrast(8):quality(75)/https://pasalau1.dev.unica.ro/wp-content/plugins/rro-feed/no-picture.jpg)
;'%3E%3C/svg%3E)
