Acum pot să spun: „Viaţa e frumoasă!”

Mă numesc Ioana şi am ales să vă trimit povestea mea pentru că e o poveste din care putem învăţa până unde ar trebui să mergem cu sacrificiul şi dacă ar trebui să punem pe altarul jertfei chiar viaţă noastră.
 
noastră.

Povestea mea începe acum vreo 3-4 ani când am încercat să-mi opresc existenţa cu nişte păstile. Îmi amintesc că nici măcar nu era un tub ci un flaconaş tăiat în două de mâinile nu foarte pricepute ale farmacistelor. Le numărasem pe drumul dintre a două farmacie şi casă, erau 19 pastile. Erau mici, albe şi trebuiau supte.

Prima am luat-o pe stradă, în drum spre cea de-a două farmacie. Era dulce-amăruie şi m-a calmat în câteva clipe. Când am ajuns acasă, uşor toropită  de zăpuşeală unei după-amieze de noiembrie, m-am aşezat în pat, lăsând flaconasul cu medicamente pe biroul de lucru. Am stat câteva clipe îmbrăţişată ascultându-mi inimă ce începuse să bată destul de tare apoi m-am ridicat şi am luat 2 câte 2 toate cele 18 pastile rămase cu 2 căni de apă.

M-am mai plimbat niţel prin cameră mea numărând liniile de pe  fiecare bucată de parchet, am mai aşezat câte ceva pe birou şi m-am băgat sub pătură ameţită şi cu inimă zvâgnindu-mi în piept cum n-o mai făcuse altădată.
  
Îşi făcuseră efectul mai repede decât m-aş fi aşteptat, eram calmă doar că inimă mea nu reuşea să le facă faţă. Am adormit sufocată de bătăile rapide şi tot mai puternice ale inimii, cu naşul într-o pernă şi cu plapuma până la gât. Am dormit vreo 6 ore iar când m-am trezit primul lucru ce l-am făcut a fost să privesc pe fereastră. Apoi am rostit cu încredere:Viaţă e frumoasă!
 
Trăiam!…şi probabil fiinţă mea reperase asta mai bine decât mintea mea… Undeva în mine ceva se bucură că eram încă în viaţă.
 
Au urmat câteva zile, poate o săptămâna, în care am dormit peste medie, în care faţă mea devenise galbenă şi se umflase, ochii îmi păreau injectaţi iar eu nu eram prea sigură de ce se întâmplă cu mine.
 
E greu să explici motivele unui astfel de gest dar cred că important e ce înveţi de aici. 

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Acum mă întorc la mine, strângându-mă de mână cu tărie şi implorându-mă să nu- mi repet gestul…am ajuns la maturitatea de a nu mai repeta…Am înţeles că tot amarul pe care îl trăim are menirea de a ne face mai puternici, mai coerenţi şi mai clari. Şi azi mă simt mai puternică şi mai loială faţă de mine dar totodată ştiu sigur că toată întâmplarea asta a fost un început, o reinventare…un fel de pasăre Pheonix.
 
Ioana C., Bucureşti
 

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News