Unica, iulie 2009: Lumea e o scena

Dupa ce am citit materialul colegei mele Dana despre slow living, un concept de tipul “grabeste-te incet”, un fel de a te bucura de viata cu incetinitorul, oferindu-ti timp pentru…

… lucrurile acelea mici care-ti fac placere, mi-am luat un ceai rece si am iesit pe terasa amenajata in curtea cladirii de birouri. Bineinteles, era una dintre acele zile cu termene-limita, stres, urgente, sensibilitate exagerata la metalimbajul colegilor. Nu m-am intors la birou cu mai mult chef de munca, dar… ei bine, m-am intors. Stii, dupa ce citesti despre „slow living” si constati ca exista si un alt fel de a-ti masura timpul: de pilda, in borcanele cu dulceata de trandafiri, ca familia Exarhu, in casa lor de la tara, iti schimbi putin perspectiva. Nu te-as sfatui sa citesti acest articol la birou – s-ar putea ca sefii tai sa nu aprecieze un comportament spontan care frizeaza simtul urgentei – dar pentru momentele in care iti vine sa strigi „Opriti Pamantul, vreau sa cobor!” este exact ce trebuie.

Pentru clipele in care vrei sa visezi, citeste despre experienta Andreei Raicu la Festivalul de film de la Cannes. Urmareste evolutia regizorului Corneliu Porumboiu de la Festivalul din sudul Frantei si de la TIFF si a noului val de filme romanesti, in paginile campaniei Unica, Romanesc 100%. Luna aceasta, sustinem cultura romaneasca, fimele, festivalurile, cartile, muzica si te invitam sa-i acorzi si tu mai multa atentie si incredere. Pe mine m-au convins, daca mai era nevoie, „Confesiunile despre viata si arta” ale maestrului Radu Beligan (90 ani), de pe scena Salii Palatului. Am ascultat povestiri despre Lucia Sturdza Bulandra (o femeie a carei prestanta si eleganta au determinat-o pe bunica, dupa ce a admirat-o la o piesa de teatru, sa-i dea acelasi nume mamei mele), despre autografele primite de la Eugen Ionescu (pe care l-am „cunoscut” prin intermediul fiicei sale Marie-France intr-un interviu pe care mi l-a acordat cu cativa ani in urma) si Salvador Dali, despre Birlic (ale carui piese le ascultam la nesfarsit pe vremea pick-up-ului). A fost o experienta incredibila, pe care mi-as dori sa o repet oricand pentru, vorba actorului, „invatamintele cu care dulce m-a impovarat”. Si cred ca Radu Beligan mai are dreptate si cu altceva. Oamenii au nevoie de teatru ca sa se bucure, impreuna cu alti oameni, de aceasta experienta, intr-o societate in care ne traim de multe ori solitudinea in fata televizorului sau a messengerului.

foto: Northfoto

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News