Andi Vasluianu: “Pot să joc un spectacol de mii de ori. Pentru că nu-i același spectacol, niciodată nu-i același.”
Erai resemnat în momentul în care a apărut Laura?
Aproape. Și cu Laura mi-a fost frică la-nceput, mi-era teamă de o nouă relație. Nu mai aveam chef să mă implic și să ajung tot acolo. Dar n-a trecut mult până mi-am dat seama că, în sfârșit, of Doamne, da.
Cum ți-ai dat seama?
Avea dreptate Gellu Naum, că marea iubire vine în liniște. Chiar așa a fost. Ne-am plăcut din prima, dar pe urmă a început să fie ceva inexplicabil. Tot ce mi-am dorit eu de la o relație, pur și simplu. Și de la un om. Eu am nevoie de energia ei. Ea desface foarte bine lucrurile, e foarte elocventă, îmi aduce echilibru. E tot. E tot ce am nevoie.
Apariția fetiței tale, Maia, te-a făcut să fii mai ambițios, să muncești mai mult?
Aș vrea să fie mândră de mine, da. Dar e mai mult de-atât, a apărut iubirea asta mare, mare, mare. Ceva ce eu n-am mai simțit niciodată. E copleșitoare câteodată. Uneori mă gândesc că e a mea, dar nu-i a mea, e a ei. Cumva mă simt detașat, simt că eu sunt doar un ghid pe-aici. Îi arăt semnele de circulație. O văd c-a venit ea, cu ale ei, cu treaba ei. Și tot timpul vorbesc cu Laura să avem grijă să nu ne băgăm în deciziile ei, să n-o influențăm.
Știu că meditezi. Cine te-a îndrumat în direcția asta?
Cumva, cred că tatăl meu, care a avut căutările astea. Când aveam 19 ani am intrat în Sahaja Yoga și am făcut un fel de meditație, se spunea că voi primi realizarea sinelui. După care am plecat acasă și nu m-am mai gândit foarte tare la ce făcusem acolo. Dar am început să simt ceva ciudat, aveam senzația că atenția mea se mărise deodată, începusem să observ lucruri pe care nu le observam înainte. Pe lângă asta începusem să simt o răcoare în zona fontanelei. Într-o altă zi eram în autobuz și am simțit foarte tare răcoarea asta în fontanelă, și, când m-am uitat în jur, l-am văzut în autobuz pe tipul care ținuse meditația. Am zis: băi ce-i asta? Am ajuns acasă și am început să meditez, așa cum o făcusem la cursul respectiv, și din ziua aceea fac aproape în fiecare zi meditație. Există foarte multe tipuri de meditație, dar ce mi-a plăcut mie foarte tare a fost ce spunea Shri Mataji (fondatoarea Sahaja Yoga). Spunea: nu crede nimic din ce spun eu, experimentează tu, fă-ți meditația. Da, e adevărat că trebuie să primești această realizare a sinelui, pentru că altfel e ca și cum ai vrea să ardă o lumânare fără să ia foc. Ea povestea că e ca și cum ai sta într-o cameră întunecată, cu un șarpe în mână, și deodată se aprinde lumina. Ce faci cu șarpele ăla? Nu-l arunci? Îl arunci. Și mai avea un exemplu, spunea că e ca și cum ai șterge praful într-o cameră închisă, fără lumină. De multe ori ștergi praful în același loc. Dar când se-aprinde lumina începi să faci curat în casă. De fapt asta face meditația, îți deschide ochii. Și adevărul e că așa s-a întâmplat.
Urmărește-ne pe :contrast(8):quality(75)/https://pasalau1.dev.unica.ro/wp-content/plugins/rro-feed/no-picture.jpg)
;'%3E%3C/svg%3E)
