Pentru realizarea bijuteriilor cu camee, Viorica foloseşte rame deja turnate şi lanţuri deja asamblate, pe care ataşează apoi fermecătoarele simboluri din polimer, iar „pentru a avea cele necesare unui produs finit de nota zece”, colaborează cu un atelier din America, pentru că preţurile sunt acceptabile faţă de cele de aici.
Prima investiţie pentru Dama cu Camee a fost o „întâmplare şi în acelaşi timp un
„Ne-am recuperat investiţia iniţială în maximum trei luni de la prima bijuterie vândută, iar primul nostru profit a fost de aproximativ 400 de lei”, îşi aminteşte ea.
Însă, Viorica mărturiseşte că pentru o pasiune, Dama cu Camee a început să fie destul de pretenţioasă.
Cu toate acestea, realizează că dacă şi-ar dedica mai mult timp, această afacere ar deveni profitabilă.
„Necesită timp pentru creaţie, verificat e-mailuri şi stocuri, expediere, fotografiere şi pentru o sumedenie de alte operaţiuni. O astfel de pasiune nu este tocmai o plimbare în parc, însă cred cu tărie că dacă ne-am dedica mai multă vreme, ar merita tot efortul.”
Persoanele care cumpără frumoasele accesorii sunt în mare parte femei de carieră, „care încearcă să dea un ton romantic şi preţios costumului dur de şef”, apreciază Viorica, dar sunt şi studente şi soţi şi iubiţi şi doamne în vârstă.
Chiar şi în acest stadiu, Dama cu Camee aduce pe lună în jur de 30 de comenzi.
Unde se ascund „Comorile Ancuţei”
Anca obişnuia încă de mică să îşi facă singură cercei, mărgele sau decoraţiuni pentru casă, iar în liceu chiar profesorii au învăţat-o câteva „tehnici” despre pictarea icoanelor pe sticlă sau cum să facă mărgele din lut ars.
A început să ia în serios această pasiune când a fost nevoită să îi caute prietenului ei un cadou. Aşa a început mica ei afacere, Comorile Ancuţei.
„Ţin minte că abia îmi achiziţionasem un set de cutiuţe simple din lemn, eram foarte entuziasmată de ideea de a picta pe lemn. Nu ştiam cum să-i fac prietenului meu un cadou cât mai orginal, aşa că i-am creat o cutiuţă frumuşică care i-a plăcut foarte mult. Apoi, o colegă de cameră din cămin mi-a făcut o comandă tot pentru un cadou”, spune ea.
Cu timpul a învăţat tehnici noi şi şi-a creat propriul stil.
De pe sticlă, a început să picteze pe lemn şi să aplice stilul săsesc, pentru că „prinde” foarte bine în zona Sibiului, de unde este ea.
După ce a văzut că primeşte tot mai multe comenzi, s-a gândit că ar fi profitabil dacă ar câştiga şi bani din asta.
În ce priveşte investiţia iniţială, cheltuielile nu au fost mari, folosind o mare parte din materialele pe care le păstra din liceu.
Cu timpul, şi-a cumpărat treptat şi alte lucruri necesare, iar la ultimul târg a investit în jur de 400 de lei.
Ultima dată a pictat mobilier pentru păpuşi, care a fost cumpărat în secret de un părinte pentru fetiţa lui de Sfântul Nicolae, ne spune Anca.
Banii investiţi au venit în tranşe, iar uneori nu i-a recuperat imediat, însă primul profit încasat de pe urmă pasiunii ei a fost de 200 lei. „O sumă destul de modică mi-au spus unii, însă prefer să nu mă îndrept spre kitsch. Nu vreau să creez în serie, ci prefer să realizez mai puţine cutii şi să pun accentul pe unicitatea lor.”
Iubeşte foarte mult pasiunea pe care o are pentru obiectele din lemn şi îşi doreşte ca pe viitor să valorifice această mică afacere. Vrea să deschidă un mic atelier, unde oamenii să o poată vedea cum lucrează şi să cumpere dacă le place ce realizează ea.
„În general, nu am foarte multe comenzi, dar nici nu trăiesc încă din afacerea asta. Însă persoanele interesate se ivesc întotdeauna atunci când eu sunt în pană de bani şi mă ajută să ies din probleme”, mărturiseşte ea.
Foto: Shutterstock
Urmărește-ne pe :contrast(8):quality(75)/https://pasalau1.dev.unica.ro/wp-content/plugins/rro-feed/no-picture.jpg)
;'%3E%3C/svg%3E)
