O visătoare la curtea Prințului de Ligne

Când spui Belgia, spui bere cu gust subtil, goffres și scoici cu vin alb la o terasă din Ostende, într-o zi melancolică de octombrie. Spui Aventurile lui Tintin, Audrey Hepburn, Rubens ori Magritte. Când spui Bruxelles, te gândești la Parlamentul European și Comisia Europeană. Când spui Belgia te gândești, poate, la Georges Simenon și după amiezile când ai fost captiv într-un roman de-al său, urmărindu-l cu sufletul la gură pe inspectorul Maigret și aventurile lui. Ori poate fredonezi o melodie de Jaques Brel cu nostalgia sa narcotizantă… Este posibil să te gândești instantaneu la ciocolată și la diamante. Când spui Belgia, te mai gândești și la salba de castele din această minunată țară, pentru că Belgia are cele mai multe castele pe kilometru pătrat din lume!

Castelele belgiene, niște ferestre în timp

Visătoare cum sunt, îmi imaginez adesea că trăiesc la unul dintre aceste castele atât de frumoase și de bine păstrate. M-am născut în România, trăiesc de aproximativ 8 ani în Belgia și una din bucuriile vacanțelor este să vizitez castelele belgiene. Acestea sunt ca niște ferestre în timp: din secolul XXI pășești în câteva secunde în secolul XIV, XV, XVII… dar poți, tot într-o secundă, să revii în prezent și chiar în viitor, pentru că multe dintre ele găzduiesc expoziții de artă modernă și postmodernă ce fac o superbă suprapunere în timp.

Pentru visător, castelele belgiene sunt un platou de film, filmul personal, cel în care te imaginezi cu crinoline, asistând la un duel secret și interzis pentru apărarea onoarei unei domnișoare prea ușor de lezat…

Cum arată concurentele de la Survivor nemachiate. Imagini neretușate, în care apar sută la sută naturale / GALERIE FOTO

Recomandarea zilei

Dar să ieșim din scenariul imaginației și să coborâm în realitate. Realitatea a fost deosebit de frumoasă sâmbătă, 7 septembrie, la castelul Beloeil, unul dintre preferatele mele baroce, pentru că am avut onoarea să fiu invitată la un concert de muzică de cameră susținut de Alexandru Tomescu și Delphine Benhamou, susținut de ICR și administrat impecabil de către Liliana Țuroiu și de echipa ei de la Bruxelles, în cadrul Europalia Romania 2019, care stă să înceapă. Un discurs „très touchant” a fost cel susținut de Ștefana Ciubotariu, din partea Europalia International, compatrioata noastră care a lansat invitațiile la Festival cu această ocazie. Vioara Stradivarius și harpa care o îmbrățișează… ce muzică! Emil Cioran spunea că în Rai răsună, cel mai probabil, Mozart. Eu aș adăuga că este cântat la o vioară Stradivarius, și mai mult ca sigur este acompaniat de harpă (nu de pian).

O veritabilă Curte de aristocrați contemporani

Să vă spun cine au fost invitații? Veți crede că mă laud că am stat alături de ei. Americanii au, pe drept cuvânt, o vorbă pentru așa ceva: „name dropping”. Dar bine, eu nu mă pot abține, pentru că, dacă în trecut aceste palate aveau o Curte formată numai din aristocrați, același lucru se poate spune și astăzi despre cei prezenți la concertul „Alexandru Tomescu and his Stradivarius Violin” de la Beloeil: E.S. Luminița Odobescu, Reprezentant Permanent al României pe lângă UE, Oana Lungescu, purtător de cuvânt al NATO, E.S. Thomas Tirs, Ambasador al Estoniei în Belgia și Marele Ducat al Luxemburgului, Benedetta Berti, șefa de planificare a Secretarului General NATO,  Sergi Farré, secretar cultural și științific la Ambasada Spaniei, contesa Alexandra Apraxine, Gregoire Tolstoï, membru al familiei rusești aristocratice cu același nume, reprezentant al fundațiilor CARE Belgia și al Camerei de Comerț Canada-Europa, Alexandra Khoudokormoff, Human Rights&Good Governance Senior, Vera Medinskaya din cadrul EEA.

Mă puteți contrazice dacă vreți, dar eu cred că este o veritabilă Curte de aristocrați contemporani. În Belgia trăiesc numeroși membri ai multor familii aristocratice din toate colțurile Europei care au venit aici atunci când timpurile au fost vitrege în țările lor de origine, s-au adaptat și au rămas, devenind funcționari europemi, antreprenori, oameni de cultură.

Altețea Sa Prințul Michel de Ligne a participat la eveniment alături de soția sa, A.S. Prințesa Eleonore de Ligne, și de sora sa, Anne de Ligne. Invidiați-mă, dar da, am stat chiar lângă un prinț și o prințesă. Sunt foarte prietenoși și abordabili, de o politețe cu adevărat princiară și de o amabilitate care te face să te simți cel mai important oaspete.

La Beloeil, castelul lor, sunt expuse până pe 28 septembrie costume de teatru realizate de-a lungul timpului de talentata noastră compatrioată Doina Levintza, gențile-bijuterie făcute de Dan Coma și o instalație outdoor, realizată de sculptorul Mihai Țopescu.

Această expoziție se intitulează „Love Letters to Europe, Signed Romania” și este pusă în act de Institutul Cultural Român. Turiști de peste tot au venit, le-au admirat, și au scris pe rețelele sociale ecouri pline de entuziasm: „5 stele! excepțional!”, lucru care l-a bucurat nespus pe Prințul de Ligne, pentru că, nu-i așa, în 2019 un Prinț se adaptează vremurilor și urmărește pe Facebook activitatea și ecoul întâmplărilor de la Curte…

Alexandru Tomescu și vioara Stradivarius

Poate că despre Alexandru Tomescu nu ar trebui să mai scriu, pentru că sunt sigură că românii îl cunosc și îl admiră. Dar trebuie să spun că mie, personal, mi-a trezit o dublă admirație pentru virtuozitatea sa și pentru bilingvismul său perfect. Recitalul lui Alexandru Tomescu și Delphine Benhamou a inclus Enescu, Massenet, Saint-Saëns și Ciprian Porumbescu.

Umorul subtil al violonistului român a fost un contrapunct simpatic al acestui recital de elită. Gluma serii a fost spusă tot de el într-o franceză impecabilă: „Se spune că la intrarea în Rai se aude un scârțâit, cel al Porților Raiului, acesta este vioara… Apoi se aude muzica paradisiacă a harpei, care îi încântă pe cei ce se mântuiesc…” a spus Alexandru Tomescu, în proverbiala sa modestie.

Alexandru Tomescu cântă din 2007 pe celebra vioară Stradivarius Elder-Voicu, obiect de patrimoniu, cumpărat de statul român în 1955. Doar marii virtuozi au câștigat dreptul de a cânta pe ea, în urma unor competiții în care și-au probat măiestria. Viorile Stradivarius sunt însuși simbolul rarității (poate mai mult decât diamantele!), pentru că ele nu pot fi reproduse, reconstruite, imitate. Cu toată tehnologia de astăzi, oamenii nu pot face viori atât de frumoase și de melodioase cum sunt cele construite de legendarul lutier Antonio Stradivari. Deci Alexandru Tomescu are toate motivele să fie mândru…

Modă și perfecțiune

Despre costumele Doinei Levintza ce să vă povestesc? Sunt mândră că îi sunt contemporană, pentru că talentul său în domeniul modei și scenografiei nu este cu nimic mai prejos decât cel al marilor designer internaționali de astăzi. Aș pune-o pe aceeași treaptă a fanteziei cu Vivienne Westwood, favorita mea.

Manechinele îmbrăcate în rochii Levintza aveau acel coté ironic, în cadrul plin de pompă, clasicizant și baroc al castelului, care a făcut ca turiștii să acorde expoziției 5 stele pe rețelele sociale. O expoziție aproape vie, un salt prin momente și secole, prin scenografii și… vise.

Dan Coma face niște genți bijuterie, din cele mai prețioase materiale, care au fost la rândul lor expuse la Beloeil, o completare minunată pe lângă manechinele îmbrăcate în Levintza, ce creează un cadru aproape suprarealist. Trebuie neaparat spus, pentru cei care nu știu încă: Dan Coma și Doina Levinza au, încă din 2005, titlul de Furnizor al Casei Regale.

Într-un interviu, Dan Coma spunea: „Bucureștiul a avut o mare tradiție în accesorii, iar perioada aceea scurtă și frumoasă de normalitate a anilor ‘20 – ‘30, când orașul și-a căpătat faima de «micul Paris», a creat meseriași și designeri buni. Atelierele și magazinele lor se întindeau de-a lungul Căii Victoriei. Erau nume cunoscute, ca Nelu Mihăileanu și Djabulov.

Aveau lucruri care rivalizau cu ce găseai la Paris sau Viena. Ca să obții, precum Nelu Mihaileanu, titlul de furnizor al Curții Regale, echivalentul unui masterat la Londra, trebuia să ai, pe lângă experiență, un har. Talentul de a aduce lucrurile la perfecțiune. Așadar, rolul de mentor l-a jucat pentru mine aceasta parte de istorie românească.”

Mesaj (nu foarte subtil) către prietenii mei: ce îmi doresc eu de Crăciun este o geantă Dan Coma. După cum se vede, sunt o visătoare atentă la oportunități…

de Anca Petrescu, liber-profesionist în regiunea capitalei Bruxelles

gsp.ro

Anamaria Prodan a pozat fără haine pentru cel mai nou proiect » Iubitul ei, Ronald Gavril, a reacționat imediat

Urmărește-ne pe Google News